S-a spus, cu dreptate, că prin critica literară se înțelege arta de a admira. Contează, desigur, ce admiră criticul, dar și cum o face. Alexandru George făcea cândva, într-un eseu strălucitor, o analiză a criticii, distingând între două fenomene adesea întâlnite: o atribuire corectă a valorii, dar pe baza unor argumente nesusținute de operă și, pe de altă parte, identificarea corectă a trăsăturilor operei, dar un verdict opus celui care ar fi fost firesc în urma acestei identificări. Domnița Neagă este din fericire ferită de oricare dintre aceste posibile abateri de la dreapta judecată. În plus ea este o poetă care scrie eseuri critice, nu un critic literar de profesie. Ca urmare, își permite o selecție a autorilor în funcție de empatie și rezonanță scrierilor cu propria sensibilitate. - Horia Gârbea
