"...Bolintineanu rămâne o figură simpatică în cadrul vremii sale. Ca ministru al lui Cuza, în scurtul răstimp cât a stat la departamentul învățământului, a căutat să dea ființa reformelor ce-i zăceau în inimă, cum au fost extinderea instrucției la sate și înființarea primelor școli în Macedonia; ca om, a știut să rămână sărac și cinstit, chiar și după ce ajunsese în fruntea bucatelor; ca poet, a cântat «eroii și faptele lor strălucite, durerile și aspirațiile națiunii» pe care a iubit-o așa de mult și așa de sincer." (St.O. Iosif, prefață la vol. Dimitrie Bolintineanu, Poezii, București, Minerva, 1915)
