Legende sau basmele romanilor

Legende sau basmele românilor. Adunate din gura poporului Domnule Ispirescu, Privind la volumul de povești poporale ce mi-ai trimis la țară, îmi pare că mă aflu în față cu o comoară pe care aș fi pierdut-o de mult și am regăsit-o într-o zi de noroc. Un geniu fermecător țese din cuprinsul lui și vine de mă ia pe aripele sale ca să mă transporte în timpul copilăriei mele și în lumea aceea mult ademenitoare, locuită de zmei, de balauri, de pajuri, de cai năzdrăvani, de paseri măiastre, de strâmbă-lemne, de sfarmă-pietre, de feți-frumoși, de fete de împărați cu plete de aur etc., într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea mânca (doica) în nopțile la gura sobei.  Ai făcut un bun serviciu neamului românesc, adunând într-un șireag mulțime de pietre scumpe din averea națională, un șireag care nu mai este amenințat de a se pierde. Recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdauna. Prețiosul d-tale volum trebuie să se afle în fiecare casă, căci în el generațiile noi vor învăța a cunoaște valoarea inteligenții și a naturii poporului român. Cea mai scumpă recompensă pentru d-ta este de a-ți vedea numele legat de comoară poveștilor din țară și de a-ți putea zice cu fală că ai îndeplinit o sacră datorie către patrie! Al d-tale servitor și amic, V. Alecsandri, Mircești, 1882