Legile fundamentale ale imbecilitatii umane

„Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea.“ Aceasta este Prima Lege Fundamentală a Imbecilității Umane. Despre imbecili și nebuni se scrie cu o nesfârșită fascinație cel puțin din vremea Renașterii; de la elogii la studii sociopsihologice, de la piese de teatru de Shakespeare la povești de Creangă, satisfacția descoperirii unei lumi din care toți suntem convinși că nu facem parte a atras cititorii secole de-a rândul. Nimeni nu a încercat să îmbine însă ironia fină cu o metodă științifică înainte de Carlo M. Cipolla, ale cărui afirmații caustice devin teritoriul unei desfășurări de sisteme carteziene și statistici de-a dreptul încântătoare.