Legislatia privind dreptul comertului international. Actualizat 15.04.2016

     Prezența culegere a venit ca o completare firească a Notelor de curs dedicate disciplinei Dreptul Comerțului Internațional, așa cum este ea predată studenților Facultății de Drept a Universității din București. Cum respectiva lucrare se dorește un instrument la îndemâna studenților, prezența selecție de acte normative este, la rândul ei, în primul rând, dedicată studenților, dar poate fi extrem de utilă și practicienilor în domeniul comerțului internațional. Ca atare, culegerea încearcă să cuprindă majoritatea actelor normative care interesează Dreptul Comerțului Internațional din perspectiva profesioniștilor români, dar, în același timp, încerca să ofere și un ghid legislativ important pentru toți aceia ce doresc să realizeze o investiție străină în România sau să intre în raporturi juridice cu subiecte de drept roman. (Claudiu-Paul Buglea)       Fragment:               „Capitolul III. Obligațiile cumpărătorului       Art. 53. Cumpărătorul se obligă, în condițiile prevăzute de contract și de prezența convenție, să plătească prețul și să preia mărfurile predate.       Secțiunea l. Plata prețului     Art. 54. Obligația cumpărătorului de a plăti prețul o cuprinde pe aceea de a Iua măsurile și de a îndeplini formalitățile destinate să permită plata prețului, care sînt prevăzute de contract sau de legi și reglementări.     Art. 55. Dacă vînzarea este valabil încheiată fără ca prețul mărfurilor vîndute să fi fost determinat în contract, în mod expres sau implicit, sau printr-o dispoziție care  permite să fie determinat, părțile sînt reputate, în lipsa unor indicații contrare, că s-au referit în mod tacit la prețul practicat în mod obișnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comercială respectivă, pentru aceleași mărfuri vîndute în împrejurări comparabile.     Art. 56. Dacă prețul este stabilit în raport de greutatea mărfurilor, greutatea netă este cea care, în caz de îndoială, determină acest preț.     Art. 57. 1. În cazul în care cumpărătorul nu este ținut să plătească prețul într-un alt loc deosebit, el trebuie plătit vînzătorului:         a) la sediul acestuia; sau         b) dacă plata trebuie făcută contra remiterii mărfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.         2. Vînzătorul trebuie să suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii plății care rezultă din schimbarea domiciliului sau după încheierea contractului.      Art. 58. 1. În cazul în care cumpărătorul nu este ținut să plătească prețul într-un alt moment determinat, trebuie să-I plătească în momentul în care, în conformitate cu contractul și prezența convenție, vînzătorul pune la dispoziția sa, fie mărfurile, fie documentele reprezentative ale mărfurilor. Vînzătorul poate face din plata o condiție a remiterii mărfurilor sau a documentelor.         2. În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, vînzătorul poate face expedierea sub condiția ca acestea sau documentele lor reprezentative să nu fie remise cumpărătorului decît contra plății prețului.”