"Am avut o viață cu bune și cu rele, cu urcușuri și coborâșuri. Am fost adorată, invidiată, hulită, furată, înșelată. Am călătorit foarte mult. Am avut parte de un soț milos, manierat, deștept cu care împărtășeam aceleași gusturi în muzică clasică, călătorii, arta, conversații. Dumnezeu l-a luat pe el primul, iar acum trebuie să scormonesc în cotloanele amintirilor și să-mi aduc aminte de povețele mamei mele adorate, ca să pot să nu mă pierd în această pădure tropicală umană, unde mă lovesc de fel de fel de specii.” (Lucia Gargaletus) Fragment din roman: “Dimineața, Victoria se trezi și nu-l găsi în pat. O apucă o spaimă aproape de paralizie. Îi era frică să nu fi repetat aceeași figură ca în Spania. Își simțea capul de parcă i l-ar fi băgat cineva într-o menghină, iar sângele îi zvâcnea în tâmple, creând un vuiet ca de cascadă. Se duse în baie să-și facă toaleta în liniște. Mai întâi își umplu căușul mâinilor cu apă rece și le așeză pe ochi, apoi, când neuronii începură să circule normal, se băgă sub duș și lăsă curgă apă pe trup pentru ai reda liniștea și încrederea în ea. Stătea ghemuită, cu ochii închiși, lăsând s-o biciuie apă, căutând în minte citate și scrieri ca să se liniștească. „Dacă te uiți în inima unei femei, ai să vezi cât de mult plânge. O să găsești secrete, promisiuni și minciuni. Dar mai ales vei vedea cât de mult se luptă să rămână puternică atunci când nimic nu e drept și totul este pe dos." - Of, Dumnezeule! spuse Victoria, în timp ce-și ținea tâmplele în mâini. Deodată simți ca niște brațe o cuprind ca s-o ridice în picioare. Îi era frică să deschidă ochii, deoarece credea că nu este ceva real, ci doar o închipuire a creierului ei obosit. Apoi îi simți gura apropiindu-se de sânii ei, sărutându-i flămând ca un prunc. A întors-o cu spatele și a lipit-o de el, fără să articuleze vreun cuvânt. Au făcut amor. Un amor liniștit, dar profund. O împerechere divină care i-a transpus în alte dimensiuni. - Am fost la catedrala ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Iosif că mi te-au hărăzit și să-mi ierte păcatele pe care le tot fac, deși sunt conștient că nu e bine ce fac. Eu sunt un bărbat foarte credincios. Te-ai speriat că iar am dispărut, nu-i așa? Te rog să nu mai gândești niciodată acest lucru; chiar dacă mă alungi, nu mai plec de lângă tine."
