Cartea Liberarea conditionata in noile coduri PDF

    După promulgarea noului Cod penal, a Codului de procedură precum și a Legilor nr. 254/2013, 253/2013 și a legilor de punere în aplicare a codurilor, liberarea condiționată a cunoscut modificări dintre cele mai importante, atât sub aspectul condițiilor de acordare, cât și a măsurilor ulterioare pentru reinserție socială a celor care au fost condamnați, statul prin instituțiile sale implicându-se activ și calificat prin consilierii de probațiune și organele judecătorești în scopul susținerii tuturor demersurilor și eforturilor pentru prevenirea unei conduite recidivante.     Orientarea comunității europene în materia folosirii cu precădere a sancțiunilor penale alternative, include ca una dintre posibilități și scurtarea detenției prin liberare condiționată și continuarea executării unor măsuri în comunitate, astfel încât persoana privată de libertate să fie supusă în măsură cât mai mică influenței nocive a populației carcerale, precum și climatului închis ce nu este propice dezvoltării personalității și corectării depline a conduitelor.     Actualitatea temei abordate este dată și de preocuparea ca în măsura posibilului să se propună soluții pentru înțelegerea modului de aplicare a prevederilor legale, dar și pentru sprijinirea celor care aplică prevederile Legii nr. 254/2013 în conformitate cu Regulamentul de aplicare a legii executării pedepselor, aprobat recent prin H.G. nr. 157/2016.       Fragment din lucrare:      „2.2. Liberarea condiționată din executarea pedepsei detențiunii pe viață     În Codul penal a fost introdusă precizarea că detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durata nedeterminată, limită superioară, dar incertă în momentul condamnării fiind sfârșitul vieții deținutului. Totuși, în spiritul principiului umanismului dreptului penal, în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani, dacă a avut o comportare bună pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.     În reglementarea anterioară, cuprinsă în art. 55 alin. (2) C. pen. 1968, înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii se făcea într-un mod mai favorabil, adică avea loc pentru condamnații care împlineau vârsta de 60 de ani (față de 65 în actualul Cod), iar durata pedepsei închisorii cu care se înlocuia era de 25 de ani (față de 30 de ani). În același timp, înlocuirea avea loc de drept, prin simplul efect al împlinirii vârstei de 60 de ani, indiferent de conduita avută de persoană condamnată în timpul încarcerării, pe când în noul Cod penal, înlocuirea este facultativă.     Actuala legislație apropie instituția înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu cea a liberării condiționate din executarea pedepsei detențiunii pe viață, prin impunerea unor cerințe suplimentare:     - condamnatul a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;     - condamnatul a îndeplinit integral obligațiile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;     - condamnatul a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.”