Liberi sa (nu) gandim. Povestiri despre trecutul din noi Sunt libera sa nu gandesc. Multi din jurul meu nu o fac, din ce in ce mai multi. Ei par a o duce bine, oricum, mai bine decat mine! Sunt mai relaxati si nu adauga atata suferinta prin analiza fiecarui lucru, prin despicarea firului in patru. Ma tem ca ei sunt cei "destepti" sau au o perceptie superioara la nivel emotional. Poate realizeaza ca nu pot schimba lucrurile, ca nu le pot indrepta, ca evenimentele se desfasoara intr-un cadru creat mai presus de persoana lor. Si eu, ca si ei, ar trebui sa las istoria sa treaca pe langa mine... Dar, pot? Cu volumul de fata - Liberi sa (nu) gandim - prozatoarea s-a angajat in surprinderea unor realitati sociale mai ample, asumandu-si calitatea de marturisitor al unor vremuri care ne-au marcat pe noi toti. Banuiesc ca acesta a fost gandul cu care Simona Mihutiu si-a ales temele prozelor din volumul de fata, dincolo de nevoia de a impartasi experiente care, prin miracol, nu ne-au mutilat sufleteste si nu ne-au corupt pe toti moral. La finalul corpusului de texte se impune o concluzie - ne aflam in fata unei formule personale de roman - un roman compus din mai multe texte, aparent independente, care construiesc, convingator, dar nu tezist, imaginea unei lumi purtand vechi cicatrici. Aceasta carte se vrea o stavila in calea uitarii. - Prof. Iuliana Pacurar, Doctor in stiinte filologice Cele 4 povestiri din acest volum nu isi propun dezvaluirile unor adevaruri istorice legate de pregatirea, organizarea si desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989, autoarea nici nu ar avea aceasta posibilitate, multe dintre ele ramanand inca inaccesibile documentarii. Sunt doar cateva ecouri ale acelor vremi, unele ilare, dar evocand intamplari aievea, asa dupa cum le-a retinut memoria autoarei, chiar daca penita scriitorului a intervenit in crearea unor personaje fictive. Aici se incadreaza Ei, cei in costume gri si Decembrie, cu teama. Atmosfera de teroare, manipularea populatiei, haosul care dominau acele zile, dar si transcederea prin poarta istoriei a unor reprezentanti ai structurilor de opresiune, de la o perioada la alta, de la o epoca la alta, sunt principalele coordonate ale tablourilor zugravite in aceste pagini. Intim pune cap la cap zvonuri transformate in legenda, ajutata si de documentarele vremii. Povestea, care sper sa trezeasca interesul cititorului prin inedit, se afla pe o granita evanescenta intre realitate si imaginar. Sondeaza dorinta de libertate care crestea in noi, teama de autoritatile opresive a acelor timpuri. Liberi sa nu gandim, cu mesajul inclus in titlu, se focuseaza pe hiatusul creat intre ceea ce am sperat si ceea ce avem actual, reflectat in viata banala a personajului principal. Poate fi viata oricaruia dintre noi. Un lucru ramane cert in final: indiferent cum a fost pregatita "schimbarea", de cine si cum, indiferent de aportul "agentilor de schimbare" in acest complex fenomen al Revolutiei din decembrie 1989, noi, cei multi, ne-am dorit libertate! Ne-o mai dorim inca! - Simona Mihutiu Libertatea este si ea, pana la urma, o perceptie subiectiva a modului in care relationezi cu mediul. Atat natura, cat si societatea in care iti desfasori activitatea isi traseaza hotarele. Aspiratiile tale se lovesc mereu de obstacole, pe care le ocolesti sau le escaladezi, dupa plac si dupa voie. Cand esuezi te simti incorsetat si singur. Cand reusesti, te imbeti cu beatitudinea triumfului, doar ca sa constati ca alt si alt obstacol iti apar in cale. Asta este frumusetea, dar si nimicnicia vietii, fiindca, invariabil, mai devreme sau mai tarziu, ajungi in fata unui obstacol final, dincolo de care nu mai este nimic pamantesc - libertatea de a muri. - Simona Mihutiu
