Libertatea emotionala

Libertatea emoțională. Cum să te eliberezi de emoțiile negative și să-ți transformi viața Societatea noastră străbate o perioadă de tumult emoțional. Oamenii sunt agitați, schimbători, irascibili. în una din șase familii se manifestă violența domestică. Cincizeci la sută dintre șoferii blocați în trafic claxonează, țipă, fac gesturi obscene sau chiar tună și fulgeră. Jumătate dintre căsnicii ajung la divorț. Nu așa ne-am dori să fie viața. Societatea noastră, care este ca o oală sub presiune, ne împinge limitele emoționale la extrem. Meritam mai mult decât să fim răstigniți de stresul de zi cu zi. Merităm să fim mai fericiți, să ne simțim mai bine în pielea noastră, să avem relații sănătoase.     Cartea de față îți dă puterea să conferi vieții această calitate superioară și să gestionezi stresul cu măiestrie. TE INVIT într-o călătorie formidabilă, în care vei simți mai multă fericire, liniște și control asupra sentimentelor nedorite decât ai simțit vreodată. Poți să dobândești o astfel de libertate emoțională; e mai ușor decât îți imaginezi.     Oricât de stresanță ar fi viața ta în momentul de față, a venit momentul unei schimbări în bine. - Judith Orloff Fragment din cartea "Libertatea emoțională" de Judith Orloff: "CALEA SPRE LIBERTATEA EMOȚIONALĂ: ÎNCEPE SĂ ÎNVEȚI SĂ IUBEȘTI VIAȚA TA e pe cale să se îmbunătățească. Văd lucruri mărețe în viitorul tău, o vreme în care dorințele se vor împlini. Toate răvășele pe care le-ai înghesuit într-o sticlă au fost descoperite. Acum, gândește-te: ce îți dorești cel mai mult? Fericire? Dragoste? Mai puțină zbatere? Să scapi de stres pentru totdeauna? Așa cum vei vedea îndată, în tine se afla puterea de a le obține pe toate acestea. Sau poate ai renunțat complet la dorințe, din cauză că ai suferit o grămadă de dezamăgiri. Cunosc și eu sentimentul. Și eu m-am întrebat: „Ce rost are?". Nu-i așa? Nu! Această resemnare de genul „Vai, săracul de mine" te împinge într-un unghi mort, incompatibil cu serenitatea. Speranța mea este că le vei mai acorda o șansă viselor la lucruri frumoase. Sunt momente în care șansele devin evidente. Să-ți cauți libertatea emoțională este unul dintre ele. Imaginează-ți zăpada proaspăt căzută, fără nicio urmă de picior pe ea — calea unor noi începuturi. Primii pași sunt cu adevărat memorabili. Să nu-i niciodată. Să-ți povestesc cum au fost ai mei. Pentru mine poartă spre libertate emoțională a început să se întredeschidă pe vremea când eram adolescentă și locuiam în sudul Californiei. Era prin 1968. Aveam șaisprezece ani, eram o tânără hippie care purta cămăși înflorate, jeanși găuriți și bocanci de piele sau umblam desculță, prinsă în mreaja drogurilor. Părinții mei erau înnebuniți. Încercau din răsputeri să comunice cu mine, dar eu făceam să le fie innposibil. Răzvrătirea mea nu era numai împotriva lor, ci ca să mă salvez pe mine. Deși nu era cu putință ca mama și tata să mă iubească mai mult, mă simțeam sufocată de mentalitatea lor convențională în privința modului cum credeau că ar trebui să fiu și a ceea ce m-ar face fericită. Country cluburi evreiești, haine „prezentabile", prieteni potriviți... Nu prea eram de aceeași părere. Au fost nopți în care chiar am dormit în jeanșii mei dragi (pe care mama îi detesta), numai ca să mă simt mai liberă. În același timp, nu voiam să fiu așa, atât de sensibilă, de parcă nu aparțineam lumii acesteia. Din copilărie am avut multe premoniții și vise care s-au adeverit, de exemplu acelea prin care am prezis moartea bunicului sau divorțul prietenilor părinților, când nimeni nu se aștepta la asta. Aceste întâmplări și altele similare mă tulburau. De parcă n-ar fi fost destul, părinții s-au speriat atât de tare, că mi-au interzis să le mai vorbesc despre premonițiile mele. Atunci m-am convins că ceva nu era în regulă cu mine și că trebuia să scap de spaima asta singură. Nu îmi doream eu să prevăd lucrurile acelea. Dar pur și simplu mi se tot întâmplau. Niște forțe uriașe clocoteau înăuntrul meu și nu puteam să le liniștesc."