Limitele meritocratiei intR-o societate agrara

Dornică să se desprindă de trecut, România se angajează după 1918 într-un proces de regenerare. Aspirația spre înnoire este vizibilă în toate domeniile, inclusiv în cel al politicilor culturale, care au drept scop schimbarea elitelor. Într-o societate agrară în care vechea elita era una aristocratică, eșecul învățământului accesibil unor categorii mai largi de a primeni elita conduce la o reacție antisistem a tineretului, la polemici privind rolul intelectualului și la șomaj intelectual. Efectele ultime vor fi escaladarea naționalismului și diferite încercări de manipulare a noilor generații, de la mișcarea legionară la Străjeria lui Carol al II-lea și, ulterior, la experimentul Serviciului Social creat de rege împreună cu Dimitrie Guști.   „Cartea lui Dragoș Sdrobis aduce în atenția noastră una dintre problemele cruciale ale României interbelice: contradicția dintre aspirațiile elitiste occidentalizante și o structură socio-economică incapabilă să susțină și să valorifice roadele efervescenței creative din mediile intelectuale. Îmbinînd în mod fericit instrumentarul teoretic și metodologic al științelor sociale cu ample informații de epocă, analiza propusă în această lucrare contribuie substanțial la cunoașterea istorică, stimulînd și îmbogățind totodată reflecțiile cu privire la societatea românească actuală.” (Bogdan Murgescu)   Din cuprins: Modele intelectuale și munca intelectuală în modernitatea românească • Munca intelectuală în România interbelică: între „biurocratism” și „surugiu la cuvinte” • Învățămîntul superior în România interbelică: supraaglomerarea universităților, proletariat intelectual și șomaj intelectual • Ascensiunea naționalismului: de la numerus clausus în educație la naționalismul economic • Funcționarii statului: venituri și cheltuieli • Studențimea interbelică: de la mișcare protestatară la mișcare revoluționară? • Concurența dintre Carol al II-lea și Zelea Codreanu (1934-1937) • Serviciul Social al Tineretului în România (1938-1939)