Limonariul sau Livada Duhovniceasca

Despre frumusețea vieții monahale ne vorbește Cuviosul Ioan Moschus, mare scriitor duhovnicesc, numit și Eukratas (Cumpătătorul), datorită vieții lui deosebite. Acesta s-a născut în anul 550 în Damasc. El viețuiește în vestitele mănăstiri din pustia Iudeii: Mănăstirea "Sfântul Teodosie" și Mănăstirea "Sfântul Sava", unde se dedică practicii și nevoințelor ascetice. Dornic dea cunoaște cât mai bine experiențele duhovnicești ale altor monahi, el merge însoțit de prietenul său, Sofronie, să viziteze centrele monahale din Sinai și Egipt. După invazia perșilor, pleacă mai întâi în Antiohia și de acolo la Alexandria, în compania aceluiași prieten, Sofronie, care va devein patriarch al Ierusalimului. Din Alexandria va vizita ulterior toate mănăstirile egiptene până la Oază, reușind să cunoască foarte bine viața virtuoasă a monahilor anahoreți și chinoviali. Cucerirea Ierusalimului de către perși, în anul 614, îl determină pe Ioan Moschus să plece la Roma. În timpul șederii sale acolo, compune opera sa principală Livada duhovnicească sau Limonariul, una dintre cele mai populare lucrări în cercurile monahale și nu numai. Fericitul Ioan se stinge din viață la Roma, în anul 619, după ce își exprimă ultima dorință de afi înmormântat la Mănăstirea Sinai, unde stătuse zece ani. Opera sa cea mai importantă, Livada duhovnicească sau Limonariul, numită și Noul Paradis, cuprinde peste 300 de întâmplări, minuni, povestiri și sentințe, adunate de către el în timpul peregrinărilor sale pe la diferite mănăstiri pe care le-a vizitat.