Cartea Literaturile romane postbelice PDF

Un studiu despre fenomenologia relației dintre scriitorul român și puterea politică, în perioada postbelică. Reacțiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidenta-exil, încorporate în patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstractă a literaturii române postbelice, proiectată pe un fundal istoric concret. O poveste grevată pe un realism politic și pe o dramă morală. Drama scriitorului român  într-un regim  represiv.  O  poveste scrisă pentru  cei care vor să înțeleagă reacțiile literaturii în confruntarea cu instituțiile de constrângere și control: partidul  unic, securitatea și cenzura. Cine a învins? Au învins instituțiile puterii reale a dictaturii sau a ieșit învingătoare puterea simbolică a literaturii? Dar ce se întâmplă oare cu literatura când piața se substituie dictaturii  politice? A fost, este sau va fi vreodată literatura  perfect liberă? O istorie literară conceptuală, oprită din când în când la interogații  teoretice,  se intersectează  cu  o  istorie  literară narativă, bine documentată, spusă pentru toți cei care vor să-și amintească, dacă au amintiri, sau, dacă nu au trăit acele vremuri, să-și închipuie în trezvie cum a fost. O  istorie literară care ține cont de Istorie. (Ion Simut) * * * Volumul Literaturile romane postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă și disidență), enunțată pentru prima dată într-un articol din „România literară”, în 1993, și dezvoltată în volumul Incursiuni în literatura actuală, apărut în 1994. Toată argumentația și documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretărilor critice și al informațiilor de istorie literară despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei și despre instituțiile ei definitorii (partid unic, Securitate și cenzura). O carte nouă, axată pe o idee ce a devenit din ce în ce mai cunoscută și mai răspândită în retrospectiva literaturii române  din   perioada   postbelică, prin  conceptele   propuse   și prin viziunea care îmbină argumente estetice și argumente politice. (Ion Simut)