Cartea Logica si dreptul: culegere de traduceri PDF

    Volumul de față oferă, în traducere, o selecție de contribuții pe teme de logică juridică datorate unor autori de prestigiu din diverse părți ale lumii. Textele sunt distribuite tematic pe secțiuni ce acoperă principalele direcții de analiză și reflecție din domeniu.       Fragment din volum:       „2. Normă ca lucru comunicat      Normele funcționează ca factori ai conviețuirii umane și astfel joacă un rol intersubiectiv. Ele joacă, de asemenea, un rol subiectiv sau autonom atunci când funcționează în conștiința oamenilor ca forțe motivante ale acțiunilor lor. În raport cu primul din aceste două roluri ale lor, evident că formularea lingvistică a normelor este indispensabilă în procesul intercomunicării umane, atunci când în aceasta este vorba de norme. Relațiile dintre autoritatea ce edictează norma și subiectul obligației sau al dreptului prevăzute de aceasta, precum și relațiile dintre autoritățile ierarhic organizate care edictează sau aplică legile sunt întotdeauna și relații de comunicare lingvistică.     Dar chiar și atunci când niște norme au doar o funcție autonomă, se pune problema formulării și a comunicării lor. O adecvată elaborare rațională chiar și a unor norme ce funcționează autonom necesită formularea lor lingvistică. Numai pe această cale pot fi ele supuse unei analize adecvate și edificatoare. În plus, nici chiar aceste norme nu se nasc într-un vid social. Sunt și ele produse de diverse feluri de influență socială, inclusiv de influență exercitată de educație. Chiar și atunci când se înfățișează ca rezultate ale unor decizii morale individuale, tradițiile sociale nu pot fi eliminate dintre temeiurile ce au dat naștere normelor.     Se poate spune, astfel, că, în toate cazurile, comunicarea lingvistică prezintă însemnătate pentru norme. Orice comunicare lingvistică presupune însă anumite condiții prealabile. Întâi, existența unui limbaj convențional prin esența sa; apoi, existența unor purtători materiali ai semnelor, care să poate fi transmiși (produși sau folosiți) în mesaje. O rostire lingvistică reclamă măcar un minim de articulare - trebuie să existe cel puțin o dualitate de semne. Mai trebuie să existe, apoi, un canal de comunicare care să facă posibilă aducerea semnelor transmise până la destinatarul mesajului. Destinatarul trebuie să fie capabil să recepționeze fizic semnele și să le perceapă, precum și să le recunoască drept semne ale limbajului relevant și să le înțeleagă pe baza bagajului său lingvistic și a cunoașterii semnificației semnelor.”