Lucrari pentru pian de tinerete (1896-1900): Prelude et Scherzo (fa diese mineur), Barcarolle, La Fileuse, Regrets, Impromptu (La bemol majeur), Impromptu (Do majeur)
Ca trăsătură generală, este evident că piesele de tinerețe enesciene au fost scrise sub influența Primei Școli Vieneze și a romantismului, dar stau mărturie pentru abilitățile atât componistice, cât și pianistice ieșite din comun ale foarte tânărului maestru. Totodată, trebuie remarcat că ele anticipează tehnici compoziționale ce vor juca un rol cheie în creația enesciană ulterioară. Pentru a puncta doar câteva exemple, să spunem că inconfundabila semnătură muzicală enesciană, faimoasa celulă X (fragmentul modal constând din alăturarea unui semiton și a unei secunde mărite), poate fi descoperită în Barcarolle (iulie 1897) sau că acordul-cluster inițial din La Fileuse (decembrie 1897) va deveni sursa întregului material tematic al piesei. Demonicul Scherzo din Prélude et Scherzo în fa diez minor (august 1896, care sunt compuse ca un „diptic” și trebuie cântate împreună) poate fi considerat primul dintr-o serie strălucitoare de Scherzi/Rondos ce vor urma de-a lungul anilor. În Impromptu în La bemol major (decembrie 1898), ritmul asimetric (15/16, a se citi 5/8) și apariția repetată a gamelor minore lăutărești sunt de-a dreptul surprinzătoare. Trebuie menționate și reminiscențele wagneriene din Regrets (ianuarie 1898) și, mai ales, din Impromptu [în Do major] (aprilie 1900), unde tânărul Enescu jonglează impresionant într-un limbaj extrem de cromatic, aflat la limita atonalului.
