Fascinanta poveste a unei fete care găsește în vis o viață paralelă.
Luiza Textoris este o fată cu nasul cârn și ochi exoftalmici căreia îi place atât de mult să viseze, încât sfârșește prin a nu mai distinge delirul de realitate. Fascinată de trăirile onirice, ea își creează dubli de vis ca să exploreze lumi paralele, contorsionate, întrepătrunse cu realitatea de zi cu zi. În același timp, inevitabil, are de suportat consecințele în viața normală: dedublare, schizofrenie, personalitate multiplă. Stările de somn paradoxal și apoi de trezie paradoxală creează o arhitectură etajată, cu planuri suprapuse și încrucișate, în care personajele se comportă în realitate ca și cum ar visa și în coșmar ca și cum ar fi lucide. Romanul unește vizionarismul psihedelic romantic cu universurile virtuale postmoderne. Luiza Textoris este al treilea roman din ciclul Noctambulii, după Claustrofobul și Hidra.
„Proiectul epic al lui Corin Braga își găsește rădăcinile în viziunea mai largă a comparatistului pentru care interpretarea viselor devine o țintă de asumat pentru întreaga cultură. În felul acesta devin accesibile nișe altfel rămase în umbră. Explorarea critică depășește cadrul limitat al judecății estetice și are acces la posibile revelații despre ființa umană. Onirismul propus și practicat de Corin Braga depășește granițele unei opțiuni tematice, înspre constituirea autentică a unei literaturi proprii, în singularitatea căreia conceptele și punctele de referință se reașază.” (Horea Poenar)
