Lumea ca literatura. Amintiri

Avînd convingerea că nu orice eveniment poate fi ficționalizat și trecut în literatură, Ioan Groșan aduna în volumul său memorialistic astfel de întîmplări pe care le-a trăit și pe care nu le-a inclus în cărțile de beletristică. Anecdotica acestei cărți nu este însă mai puțin savuroasă și spectaculoasă, episoadele decupate acoperind cîteva decenii și cele mai diverse medii, în România și în străinătate. De la aventurile spumoase pe care le-a trăit el însuși la Festivalul de la Cannes sau la motelul Dracula din pasul Tihuța pînă la episoade la care a fost simplu martor – cum sînt întîmplările pline de haz avîndu-i ca protagoniști pe țăranii maramureșeni sau amintirile depănate de niște veterani de război la o terasă din Timișoara –, Ioan Groșan ne delectează cu povești care depun mărturie, după spusele sale, „despre o anumită atmosferă, un anumit timp și anumiți, minunați, oameni”.   „Pe Ioan Groșan îl preocupă, mai mult decît orice altceva, sufletul omenesc. El dovedește, prin scrisul său, că sufletul omenesc este nemuritor, dacă nu ca entitate metafizică, atunci ca subiect pentru literatură.” (Alex. Ștefănescu)