Lumea credintei Nr.1 Ianuarie 2020

Am citit un interviu al unui preot catolic din Paris (o persoană mai exaltată, ce-i drept) care vorbea despre situația Europei creștine. Iată ce spune, în esență: „Imigrația, în special musulmană, este o consecință a apostaziei care se manifestă în Europa. (...) Imigrația a fost posibilă datorită resentimentului Europei împotriva ei însăși, injectat de marxism în populația de origine creștină. Coloniile franceze erau hrănite de ură colonizatorilor. După războaiele de independență, „răzbunarea" se exprimă prin colonizarea metropolei și a Europei, a lumii cruciaților!" În paralel, citeam un articol al lui Traian Ungureanu despre alegerile din Regatul Unit, în care conservatorii lui Boris Johnson au câștigat detașat, la scor, în fața socialiștilor laburiști. Iată câteva pasaje: „Drama civilizației europene a trecut în regim de mare viteză. Lumea de jos a fost distribuită în rol de analfabet ingrat, iar noua gnoză intelectual-politic-artistic-internautică și de alte antinaționalități își face de cap. Rezultatul acestui delir progresist aprobat în fața oglinzii e șocant: feudalizarea lumii occidentale. (...) Dar cea mai mare fraudă și cel mai cuprinzător succes al proiectului feudal-global e falsificarea generală a realității. Reeducarea în masă și captivitatea rețelelor sociale au provocat un efect incredibil: ignoranță a cristalizat în certitudini dogmatice. Idei false despre lucntri complet necunoscute observatorului trec drept adevăr confirmat." Numai din aceste câteva gânduri formulate de un preot francez și de un fost europarlamentar român îți dai seama că ceva serios se întâmplă cu umanitatea noastră europeană. De departe, Europa - în ansamblul ei - este lumea cea mai bună dintre actualele lumi posibile, și asta pentru că s-a întemeiat vreme de 2000 de ani pe Evanghelia  lui Hristos. Însă în timpurile din urmă, părăsind-o, ba chiar înlocuind-o cu surogate umanitariste, cu produse ideologice calpe, lucrurile par să o ia razna. Iar aceste modificări majore pe scara valorilor ne privesc în mod direct, ne afectează viețile concret. Și dacă ar fi numai ale noastre, treacă-rneargă - am traversat stângismul extrem cu ororile lui, suntem căliți... Dar e vorba aici despre generațiile care vin după noi. Și care sunt aruncate în malaxorul unui viitor incert social, confuz sub aspect moral, indecis religios, utopic în credința progresului bunăstării fără limită. Singura falangă teafără este lumea creștină, cea care se întemeiază pe Adevărul revelat, pe întruparea Mântuitorului lumii (întregi!), pe realitatea împărăției lui Dumnezeu. Culmea: am ajuns noi, creștinii, care credem „în învierea morților" (mărturisită în Crez) să fim etalonul... realismului contemporan! - Răzvan Bucuroiu