Cartea Lumea credintei nr.3 Martie 2019 PDF

În 19 februarie am fost martorul unui regal muzical, poetic și oratoric derulat în rotonda Ateneului Roman. Templul culturii naționale și universale a găzduit concertul aniversar al lui Grigore Lese, cu ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani. Două ceasuri de muzică fusion, care a îngemănat sonoritățile horelor cu muzica lui Bach, cântece de bejanie cu priceșne, melosul patriotic cu doine și lirica de dragoste. La prima vedere pare ceva aiuritor, dar nu e nici pe departe așa! Muzicianul din Țara Lăpușului a atins o maturitate artistică deplină, care îi permite astfel de acrobații sonore, astfel de volute armonice și suprapuneri stilistice perfect congruente. Urmărindu‑i evoluția scenică și monitorizând reacția entuziastă a publicului, constați că geniul nostru creator s‑a descărcat firesc în astfel de efluvii sonore, cu nimic mai prejos față de alte creații planetare celebre. Muzica lui Lese atinge stratul abisal al ființei umane tocmai cu arta lui arhetipală, cu modulațiile unei voci care vindecă sufletul și cu forța unui lemn găurit, dar mânuit cu măiestrie – fluierul său. Un adevărat Peter Pân, un „vrăjitor” de mulțimi dispuse să‑l urmeze în aceste imersiuni sonore, în acest experiment de tămăduire prin cântec și de redescoperire a eului profund. E o muzică iconică, dacă mi se permite această afirmație, căci ne pune în față chipul cel din eternitate al omului, suprapus peste cel al divinității. Lese doxologește în manieră proprie, aduce lauda Creatorului prin creație proprie, ca unul care se străduiește să lucreze și chipul și asemănarea cu El. Momentul de gingășie maximă a fost atins de gestul Episcopului Iustin al Maramureșului și Sătmarului, care i‑a înmânat artistului cea mai înaltă distincție a eparhiei sale: Crucea Voievodală pentru, citez, „un voievod al doinelor!”. Ei bine, acest gest a declanșat un moment de grație, maestrul cântând, așa cum numai el știe, binecunoscută pricească „O, Măicuța sfântă”. Nu sunt creștin din Ardeal, nu am crescut cu priceșne, însă am văzut cum până și bolțile Ateneului au plâns… La ieșire, am comentat cu Preasfințitul Iustin evenimentul, spunându‑ica flautul lui Ion Bogdan Ștefănescu (prim flautist al Filarmonicii „George Enescu”) valorează peste 80 de mii de euro, iar fluierul lui Grigore Lese vreo cinci lei. „Da, dar contează și cine e la capătul fluierului…!”, mi‑a răspuns, hatru, ierarhul. Chiar așa, oare ce valoare are Lese asta al nostru? - Răzvan Bucuroiu