Doamne, ce perioadă am trăit! De la ultima apariție a revistei, la început de martie, s‑au întâmplat câte nu s‑au întâmplat într‑o generație sau două… Timpul nu mai are răbdare cu noi, nici noi cu el – forțăm limitele proprii, dar și îngăduința lui Dumnezeu. Am redevenit aceiași copii obraznici și nemintoși ca în pragul marilor cataclisme planetare. Am amestecat, iarăși, trufia cu inteligență, iar acest cocktail distrugător ne va pierde. Civilizația crucii se năruie, o altă lume deja s‑a instalat la butoane. Chiar trebuie să ținem cont de această realitate, nu este nici o metaforă, nici un mod alegoric/simbolic de a vorbi. Este un fapt concret!
Pandemia COVID ‑19 a fost primul val care a spulberat viețile noastre, obișnuințele și confortul, marile certitudini și micile bucurii. Apoi, a venit infomedia în care am plonjat cu toată planeta la un loc: panica individuală, stres comunitar, ritualul macabru al cifrelor de seară cu morți și infectați. După care, rapid, a apărut o formă soft de dictat sanitar, ambalat în măști de protecție și cartoane prin parcări de mall‑uri, în forme de distanțare socială (eu aș fi numit‑o sanitară), dar și cu imixtiuni îngrijorătoare privind practicile religioase ale pământenilor. Și aici vreau să mă opresc puțin… Toate măsurile luate de autorități au fost bune, într‑o primă fază – iar acest lucru trebuie recunoscut cu onestitate. Virusul chiar există, el ucide persoanele vulnerabile, dar sare și la gâtul unora care nu fac parte din categoria de risc. Așadar, să nu forțăm șansa sau mâna lui Dumnezeu, zicând că nu e nimic grav, e doar o viroză. Nu e cazul să gândim așa. Dar de aici și până la a menține reguli abrupte și discriminatorii față de comunitatea de creștini din România mi se pare un pas uriaș, mai ales după ce vârful infectărilor a trecut fără mari probleme. Așadar, am avut câteva momente în care „inteligenta” guvernanților trebuia să se vadă la lucru: în noaptea de Înviere, când lumea putea participa afară, în număr limitat, la slujbă și la luarea luminii; închiderea totală a cimitirelor, când intrările puteau fi limitate la un număr de persoane; relaxarea ulterioară, cu permisiunea acordată greu, ca un hatâr, credincioșilor de a participa la Liturghiile duminicale (țineți minte că totul era gata de repornit, numai bisericile nu); limitarea drastică, aberantă ai zice, la participarea la actul cultic, cu cei 8 mp de persoană și cu măștile pe față în aer liber; împărtășirea cu lingurițe de plastic sau folosind diferite tehnici de manipulare a Sfintelor; și, ca un corolar, circul făcut la înmormântarea IPS Pimen de către haterii de serviciu, de către goarnele mainstream. Goarne care au interpretat exact partitura izolării extreme, a carantinofiliei, a disprețului față de cei adunați să‑și petreacă păstorul pe ultimul său drum. Laturile au curs din belșug peste capul creștinilor, iar cei care dezbină cu adevărat, care creează dezordine, haos și conflicte din nimic sunt acești stipendiați ai banului public, pe de o parte, dar și răsfățați ai mediului de afaceri fără frontiere, fără inimă și fără Dumnezeu. Oameni ai nimicului, moraliști ai neantului, magicieni ai urii: formatori de opinie! În fața acestei dezlănțuiri de furie nu poți trage decât o singură concluzie: dracul urii și al dezbinării totale a fost eliberat, el bântuie nestingherit printre noi și nu e cine să‑l lege. Vino, Doamne, și la gherghesenii aceștia ai Tăi, ultimii locuitori pe a treia planetă de la Soare! - Răzvan Bucuroiu, Editorial - Atenție, e liber!
