- Nu-i pot jertfi pe altii, trebuie sa ma jertfesc pe mine. Radu se clatina. Pune un genunchi in pamant, saruta poala rochiei iubitei lui, pe care o pierde pentru a doua oara, o pierde pentru totdeauna. Raluca se apleaca, ii cuprinde grumajii, ii ridica fata, isi apropie gura de a lui. Degetele ei ii aluneca, fierbinti, pe gatul incordat. Radu se ridica. Nu, el nu vrea un abandon de o clipa, pe care femeia asta care se jertfeste pentru copilul ei, pentru barbatul ei pe care nu-l iubeste, l-ar regreta toata viata. El nu vrea un ceas de dragoste, el cantareste cu masuri mai mari, cu eternitatea, cu absolutul. Ii saruta mainile grabit, in panica, alearga spre usa, se intoarce, le saruta iar, se opreste langa usa, sopteste: - Adio, Raluco, iubita mea, adio! si iese ca un om alungat.
