Lumea lui Stanley. Prima aventura: Lampa fermecata

    Cum ar fi să te culci seara bine mersi, iar dimineața să te trezești pur și simplu plat? Efectiv turtit. Ca un bloc de desen. Stanley o pățește și, culmea, se adaptează repede la noua lui condiție. Călătorește într-un plic pus la poștă că o scrisoare obișnuită, zboară pe post de zmeu și ajunge expus drept tablou la muzeu.     Dar cum ar fi să găsești o lampă veche, iar din ea să iasă nici mai mult, nici mai puțin decât un duh? Și nu oricare, ci unul care îți poate îndeplini orice dorință! Stanley o pățește și pe asta și nu-i ia deloc mult timp până să-i spună duhului, pe nume Prințul Haraz, ce-și dorește el mai mult și mai mult.     Stanley și fratele său, Arthur, trăiesc aventuri care întrec orice imaginație și te țin cu sufletul la gură.     Fragment din volum:       “Și apoi, dintr-odată, ca și cum nici nu s-ar fi gândit foarte mult la asta, Arthur a avut o idee. A sărit în picioare, a aprins lumina și a dat fuga la debaraua mare în care se aflau cutia cu jucării și alte lucruri. A început să răscolească în cutie. Stanley a rămas în pat, privindu-l.     Arthur a aruncat o minge de fotbal, niște soldăței, niște machete de avioane și mai multe cuburi din lemn, apoi a exclamat „Aha!". Găsise ce căuta - o pompă veche de bicicletă. A ridicat-o și au rămas amândoi uitându-se la ea.     - OK, a spus Stanley într-un final. Dar ai grijă.     A luat în gură capătul lung al pompei și și-a strâns bine buzele în jurul lui, ca să nu scape niciun pic de aer.      - O să am grijă. Iar dacă te doare, doar ridici mâna, i-a spus Arthur fratelui său.     A început să pompeze. La început nu s-a întâmplat nimic, numai obrajii lui Stanley s-au umflat un pic. Arthur s-a uitat la mâna lui, dar băiatul nu a făcut niciun semn, așa că a continuat să apese pe pompa. Apoi, dintr-odată, pieptul lui Stanley a început să se umfle.     - Funcționează, funcționează! a strigat Arthur și a apăsat mai departe pe pompă.     Stanley și-a dat mâinile în lături, ca aerul să pătrundă în el mai ușor. Se făcea din ce în ce mai mare. Nasturii de la bluza de pijama au zburat. Poc! Poc! Poc! Și un moment mai târziu era rotunjor ca pe vremuri; cap și trup, mâini și picioare. Rămăsese numai laba piciorului drept. Numai aceea era încă plată."