Lucrarea lui Dumitru Furdui (1936-1998), actor, dramaturg și scriitor, este o istorie a teatrului românesc în perioada de guvernământ comunistă fără rigurozitatea unei lucrări științifice. Autorul face o comparație între teatrul de după 1990 și teatrul din perioada anterioară, când era un mijloc foarte eficient de propagandă comunistă devenit astfel prin activitatea excesivă a cenzurii. În plus, cititorii vor descoperi relatări savuroase despre universul cultural și uman al teatrului românesc, realizate cu un talent fermecător. Redescoperim, așadar, în cartea sa mari personalități ale lumii artistice românești, cum ar fi Amza Pellea, Sică Alexandrescu, Octavian Cotescu, George Calboreanu, Marietta Sadova, Victor Rebengiuc, Lucia Sturdza-Bulandra, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Olga Tudorache și mulți alții. Stilul lui Dumitru Furdui este direct, vivace, zeflemitor pe alocuri, debordând de sinceritate și împletind biografia teatrului românesc cu propria sa biografie din care reies detalii inedite, picante, despre călătorii, premiere răsunătoare, repetiții, întâlniri neașteptate, răsturnări de situații. Acest teatru în comunism l-a introdus în lumea jocurilor de culise și a textelor contorsionate de cenzură, dar, pe de altă parte, i-a oferit șansa de a-și urma profesia visată și de a-și afirma talentul actoricesc. Apoi, aflat în plină recunoaștere a meritelor sale artistice, Dumitru Furdui alege să plece în Occident, unde însă notorietatea să întârzie să apară. Sfârșitul său neașteptat și tragic, de la care s-au împlinit 20 de ani, întristează și astăzi publicul iubitor de artă. Lucrarea de față este creația unei vieți trăite. Ea conține memorii spumoase, portrete și întâmplări izvorâte din abundența unei existențe care a contribuit la dramaturgia originală românească. O carte captivantă pentru toți iubitorii de teatru și nu numai.
