Lumina cu care trăiesc

lumina cu care trăiesc   tu știi cum se face lumina cu care trăiesc căci tu ești făurarul   cu șorț albastru te încingi pilești  dai cu sfredelul faci respirație gură-la-gură  până când blatul de praf se schimbă în licurici al zilei   în menghină strângi apoi spicele soarelui snop după snop le arunci spre buzele malaxor ale dimineții     folk aveai nume de taifun și-ai venit vijelios la ce bun cu ce folos   moartea se ițea sub prun și-n stejarul scorburos un șogun trebuincios    ai plecat într-un lăstun  ce plana misterios prin cătun cu lapte gros   în cafele presupun te voi arunca vârtos zahăr brun și zahăr tos   și voi plânge de nebun trupul tău zburat frumos trunchi de-alun simandicos