Lumina din ochii ei este un nou (pentru noi, cititorii ei, nu pentru Ileana Vlădușel, care nu e deloc la prima interpretare a temei alese...) volum de poezii-omagiu închinat femeii în calitatea ei, inegalabilă cu nimic altceva, de mamă.
Femeia, cu iubirile ei avute sau neavute, păstrate sau pierdute, în al cărei preaplin de inimă plutește însă, mai presus de orice, o altă iubire, una singură, dar întreagă, pentru care merge până la capătul lumii și înapoi: iubirea pentru pruncul ei. Femei ce încântă, femei care cântă, femei/Ce-n pântecul lor poart-al lumii temei. Iar acest elogiu îl aduce tocmai pruncul care a crescut, dar care în adâncul sufletului a rămas același veșnic copil ce se bucură dumnezeiește la mirosul de pită caldă, lapte dulce ori gem de gutui. Privită astfel, cartea pare un poem unic. Unul fără început și fără sfârșit, așa cum este și universul nostru. Cum altfel să fie, când mama e întâiul nostru univers, care încape, cu toate planetele și galaxiile lui, în lumina din ochii ei, în al cărei infinit se află începutul și sfârșitul tuturor celor ce sunt...? Sau, ca să rezum în două versuri ale poetei, Trec secundele ca apa din izvoare/Cât mi-ai fost, am fost nemuritoare... - Issabela Cotelin
Lumina din ochii ei
