• Autor distins cu Booker Prize pentru literatură Un roman cu o structură monumentală și o intrigă complexă, în care personajele ni se dezvăluie sub influența cerului plin de stele. În anul 1866, avocatul Walter Moody părăsește Insulele Britanice plănuind să se alăture căutătorilor de aur din Noua Zeelandă. După ce este martorul unei întâmplări neobișnuite și înfricoșătoare petrecute pe mare, tânărul ajunge din întâmplare în mijlocul unei reuniuni secrete, în care doisprezece bărbați încearcă să descâlcească misterul morții unui pustnic, al averii colosale descoperite în coliba acestuia și al tentativei de suicid a unei târfe. Moody este invitat să asculte întâmplările, iar din acest moment destinul lui se schimbă, împletindu-se cu cel al locuitorilor din orașul Hokitika. Structurându-și romanul astfel încât să reflecte simbioză dintre protagoniștii cărții și mișcările aștrilor, Eleanor Catton creează în Luminatorii o poveste captivantă, în care psihicul uman este analizat cu umor și ironie detașată. Fragment din roman: “Dorința i-a fost îndeplinită; i s-a cumpărat un bilet de călătorie pe vaporul Fortunate Wind, cu destinația Port Chalmers. În ziua plecării tatăl lui l-a povățuit să fie mereu cu capul pe umeri, să practice virtutea și să vină acasă odată ce va fi văzut îndeajuns din lumea largă încât să-și știe locul în ea. Călătoriile în străinătate, i-a spus el, erau cel mai bun mijloc de educație, fiind de datoria unui gentleman să vadă și să înțeleagă lumea. După ce și-au strâns mâna, i-a oferit tânărului Staines un plic cu bani de hârtie, l-a sfătuit să nu-i cheltuiască pe toți deodată și i-a spus bună dimineața, ca și cum băiatul ar fi plecat doar la o plimbare și ar fi urmat să fie înapoi pentru dejun. - Cu ce se ocupă? întrebă Carver. - Este magistrat, răspunse Staines. - Și e competent? Tânărul oftă, împingându-și un pic capul spre ceafă. - O... da, presupun că e competent. Cum să-l descriu pe tatăl meu! Este un om care citește mult și este bine văzut în profesia lui, dar are o viziune bizară asupra lucrurilor. De exemplu: mi-a spus că moștenirea mea constă doar în vioară și aparatul lui de râs, afirmând că un om care vrea să-și croiască un drum în viață nu are nevoie decât de un bărbierit curat și de un instrument cu care să facă muzică. Cred că a stipulat exact așa în testamentul lui, lăsându-i mamei tot restul averii. E un ins cam ciudat. - Hm, zise Carver. Era ultimul mic dejun pe care îl luau împreună la Hotelul Hawthorn. A doua zi dimineață, goeleta Blanche plecă spre Hokitika, iar bacul Godspeed, proaspăt reparat și calăfătuit, urma să ridice ancora spre Melbourne câteva ceasuri mai târziu."
