Cartea Luna din palat PDF

Povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei Ajunsă concubina împăratului în China secolului al VII-lea, tânăra Mei învață repede că îi poate atrage atenția stăpânului în multe feluri. Ea nu iese în evidență nici prin înfățișare, nici prin daruri fantastice sau armele seducției. Totuși, îi va dărui ceva de neuitat. Pentru restul concubinelor, este indezirabilă din pricina inteligenței și a curiozității ei, dar tocmai acestea îl impresionează pe cel mai important om din China. Totul într-un moment când palatul este sfâșiat între două tabere care se lupta pentru putere. Dragostea, ambiția și loialitatea pot însemna viața sau moarte pentru femeia care va ajunge stăpâna tuturor. La fel ca firele de mătase fragile și totodată puternice, debutul minunat al scriitoarei Weinda dai Randel este povestea unei tinere care ajunge în funcția supremă, dar și povestea relațiilor complicate dintre femeile de la palat. Cititorii vor fi cuceriți de scriitură colorată, ca de basm. - RT Book Reviews Fragment din cartea "Luna din palat" de Weina Dai Randel: "M-am gândit la Mama. Ce dor îmi era de ea! Trecuseră mai bine de doi ani de când o părăsisem. Mă rugam să fie sănătoasă. Îmi doream să-i pot spune cât de aproape eram acum de Împărat și curând, foarte curând, aveam să-l întâlnesc și să-i vorbesc despre situația familiei noastre. La o lună după ce îmi luasem în primire funcția de la garderoba Împăratului, am primit prima mea plată în calitate de Talentată, care constă în zece jin de orez și două cutii cu tincturi pentru față și un fard. N-am folosit produsele de înfrumusețare. Când am primit a doua plată, le-am economisit din nou. Odată ce aveam suficiente puse deoparte, voiam să le vând celorlalte Talentate pentru un lingou de argint și să i-l trimit Mamei. Știam că are nevoie de bani. Nu aveam habar dacă Qing îi dădea mâncare și haine groase. Cu argintul pe care aveam să i-l trimit, va avea măcar o masă bună, mă gândeam. Și va ști că n-am uitat-o și asta o să-i ofere mângâiere. Și, chiar dacă Qing avea să fure banii, tot era bine. Măcar așa o să-și dea seama că o duc bine în palat. Cum era lacom din fire, avea să spere că aș putea să fac ceva pentru el în viitor și măcar pentru asta avea să se poarte mai frumos cu Mama. M-am împrietenit cu Daisy, camerista Împăratului, deși la început era greu de vorbit cu ea. Oamenii din jur glumeau adesea pe seama ei, cum că ar avea o piatră în loc de creier, dar Daisy nici măcar asta nu înțelegea. Cuvintele păreau să ajungă la ea ca un fel de ecou întârzpat și întotdeauna răspundea cu câteva momente mai târziu decât era normal. Căutam motive să merg s-o vizitez în dormitorul Împăratului, care se află undeva, departe, în Sala Ganlu. Ori de câte ori mergeam acolo speram că Împăratul o să mă observe, dar el era întotdeauna înconjurat de o mulțime de medici, gărzi și servitori. Îmi ordonau să stau la o sută de pași de Împărat. Recuperarea lui fusese lentă, chiar și cu ajutorul marelui doctor Sun Simiao. Care refuzase, și era faimos pentru asta, invitația Dinastiei Sui, însă acum primise să vegheze sănătatea Împăratului. El sugerase să i se dea citragandha, un leac-minune, făcut din extract de tamarisc, rășină de pin și lemn dulce. L-a pus pe Împărat să-l ia cu vin, la amiază, cu două ore înainte să se culce. De asemenea, i-a prescris și alte leacuri precum mică și cinabru, despre care se spunea că ar fi cele două cele mai importante ingrediente ale elixirului taoist, administrate cu mare grijă, în doze potrivite, de o echipă de medici și preoți. Ducele, omul care mă suspectase că aș fi fost complicea ucigașului în Altar, era tot timpul în preajmă, adulmecând, încruntându-se, verificând leacurile înainte să-i fie date Împăratului. Era omul lui de încredere și gândeam că era mai bine să nu mă vadă. Zvonurile despre retragerea Împăratului la Ceruri păleau pe măsură ce el își revenea. Încet, încet, apariția cometei se stingea în memoria tuturor. Zi și noapte, aromele țări de la ierburile de leac ale împăratului pluteau în Curtea Interioară, uneori covârșînd chiar parfumul florilor de prun. Dar eu inspirăm adânc. Atâta timp cât Împăratul era sănătos, aveam să-l văd curând."