Poezia lui Dorin Cozan este că un organism viu. Îți atrage atenția și apoi, pe neașteptate, când crezi că ai terminat-o de citit, te trage mai tare spre ea. Starea ei organică e asemenea unui magnet. Se lipește pur și simplu de tine. Asta pentru că are o prospețime vizuală asupra realității cum rar găsești în poezia și literatura de azi. Poetul, cunoscând toate formulele de tușare lirică, se conecteză când la concretul cotidian, când la ecranul interior al propriei ființe, de unde ne aduce o recuzită originală de stări care dau în vileag când un poet metafizic de excelență, când un poet ce probează poezia ca pe un exercițiu despre dragoste. - Paul Gorban
