Manuscrisul romanului Luntrea lui Caron a fost ținut ascuns până în 1990, când a fost publicat pentru prima oară, la aproape trei decenii de la moartea lui Lucian Blaga. Ediția integrală avea să apară opt ani mai târziu. Autorul și-a dedicat ultimii ani din viața rescrierii și completării a ceea ce avea să fie un roman cu elemente autobiografice. Dincolo de cele două povești de dragoste, dincolo de proză deopotrivă memorialistică și lirică, transpare mărturia scindării și a descompunerii de care începuse să sufere lumea intelectuală românească imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Poate cel mai pregnant se desprinde convingerea că nici dragostea, nici erotismul, nici refugiul în reflecție nu mai pot asigura salvarea din fața valului de întuneric ce se anunță. Salvează, provizoriu, doar sporadicele evadări în poezie, în contemplare și în senzualitate.
