Lup nebun

   „Dacă mi-ar fi spus cineva că voi avea ocazia să experimentez iubirea, s-o simt prin toți porii, să mă umple de fericire, de liniște, de patimă, de nesomn, de crize, de disperare, de sticle sparte, de zâmbete, de îmbrățișări, de căldură, de fugă, de frustrare, de calmul nebun al brațelor care mă înconjoară, în timp ce buzele mă căută flamânde. Așadar, dacă mi s-ar fi spus că te voi întâlni, că întâlnirea noastră va fi absolut (de)limitată în timp (bine, în timpul ăsta, al nostru, al pământenilor), că va fi presărată cu trăiri, experiențe și sentimente la limită, că vom fi doi nebuni, când nebuni frumoși, când nebuni nebuni, dar întotdeauna gata de arogante, și că apoi tu îți vei lua brusc și definitiv rămas-bun de la mine în această viață, dacă aș fi știut toate acestea dinainte, aș mai fi vrut să ne întâlnim?” (CRISTINA PODOREANU)     "La început se aude doar muzica:   „Din depărtare   Se vede călare   La malul mării   O haită de lupi.”     Pe drumul către mare nu se vede nimic. Încă. După ceva timp, apare Goldwingul argintiu. Gata. A ajuns. Giani Glonț, cunoscut și că Lup Nebun, oprește motorul și se îndreaptă spre noi. Bine ai revenit, frate lup!"  (SEAWOLVES MC)     Fragment din volumul "Lup nebun" de Cristina Podoreanu:     “7 aprilie 2014 - Brașov     E luni seara. Desigur că Giani nu mi-a dat niciun telefon. E o chestiune cu care ar fi trebuit să mă obișnuiesc de atâta timp. Dar nu am reușit. Mă pregătesc să mă cufund în pat, ca să citesc. Înainte de a face asta, țâșnesc în birou și vin cu cărțile de Lenormand de acolo. Ce ciudat. De obicei nu pun întrebări despre mine. Dar acum ele sunt în mine. Trei întrebări. Clare.     Prima întrebare: Ce se întâmplă cu Giani?     Etalare simplă de trei cărți: Turnul, Bărbatul, Vaporul. În singurătate, bărbatul pleacă. Normal ca pleacă. El asta face de când se știe. Pleacă. Atunci când ți-e lumea mai dragă, te trezești că a plecat. Și pleacă departe, pentru că Vaporul ăsta arată. O plecare în străinătate, peste mări și țari. O plecare lungă. Nu mi-a spus nimic de așa ceva. Și pleacă singur. Cum altfel să plece holteiul meu dacă nu singur?     A doua întrebare: Ne căsătorim?     Etalare simplă de trei cărți: Muntele, Șoarecii, Coasa. Nu. Nu ne căsătorim. Limpede. Prea limpede. Cum naiba să ne căsătorim dacă el are de plecat?     A treia întrebare: Cum va evolua relația noastră?     Ultima etalare. Inima, Crinul, Buchetul. Relația noastră va evolua extraordinar. Va fi cea mai frumoasă cu putință.     Înțelege ceva dacă mai poți. Normal că nu ne căsătorim, pentru că el pleacă singur departe. Dar, în aceste condiții, cum de relația noastră mai poate supraviețui, darămite evolua extraordinar? Nu mai înțeleg nimic. Închid cărțile și mă cufund în lectură.     Nu ne căsătorim.     Ne iubim.     Giani pleacă.     Unde pleci, Giani?”