Lupinul dulce

Caracteristicile boabelor de lupin dulce le fac apte pentru consumul de către animale fie sub formă de nutrețuri preparate industrial, fie ca și consum direct, în exploatațiile zootehnice. Alte utilizări potențiale pot avea loc în alimentația umană dar și în industrie. Cartea vine în sprijinul producătorilor agricoli de grăunte, al crescătorilor de animale rumegătoare dar și al producătorilor industriali de nutrețuri concentrate. Tratând, în principal, cultura lupinului alb este prezentată la început plantă cu originile ei, cu fiziologia și genetica acesteia și cu caracteristicile varietăților precum și cu itinerariile culturale ale tipurilor de iarnă și de primăvară. Partea a doua este consacrată descrierii diferitelor utilizări: alimentația animală, umană și utilizarea industrială. În partea a treia sunt descrise și alte specii de lupin. La fel ca fasolea și mazărea, lupinul dulce contribuie la o agricultură foarte economică, cu limitarea drastică a importului de turte de soia. Nu în ultimul rând se subliniază aportul de azot în sol asigurat de această plantă leguminoasă încă insuficient de cunoscută la noi dar atât de răspândită în multe zone europene. Fragment: "Tratarea semințelor O boală foarte gravă care amenința cultura de lupin este antracnoză (Colletroticum glocosporioides). Ea se transmite prin reziduuri de cultură contaminate și prin semințe. Pentru a evita riscurile dezvoltării bolii, tratamentul semințelor este imperativ. Tratamentul se realizează cu Germipro UFB (produs omologat). Acesta conține carbendazima (177 g/l) și iprodiona (350 g/1). Aceste substanțe active se găsesc sub diferite denumiri comerciale. Este posibil să, facem noi înșine amestecul celor două substanțe în proporția amintită dar omogenizarea amestecului cu greu o poate atinge pe cea obținută industrial. În culturile de primăvară, acesta este singurul tratament necesar pentru semințe. De reținut: tratamentul semințelor cu Germipro UFB este indispensabil în lupta contra antracnozei. Inocularea semințelor Lupinul este o leguminoasă care are capacitatea de a fixa azotul din aer în sol grație bacteriilor simbiotice, Bradyrhizobium lupini prezent în nodozitați. Aceste bacterii se găsesc în stare naturală în soluri ale căror pH este cuprins între 4,5 și 6,5. Ele sunt specifice lupinului dar și altor câteva specii cum ar fi Ornitopus sativus Brot. Prezența trifoiului alb spontan, a culturii de lucerna sau soia nu oferă nicio indicație despre prezența rizobiumului de lupin în sol. Prin urmare, fiecare specie este colonizată de către bacteriile simbiotice specifice. În soluri având un pH sub 4,5 sau peste 6,5 va trebui să inoculăm semințele. Inocularea semințelor se face ca un substrat conținând rizobium. În general, aplicarea se face cu câteva ore înainte de semănat. Amestecarea se poate face betoniera electrică. Inocularea semințelor este la fel recomandată atunci când se înființează prima cultură pentru a fi siguri că există populații de rizobium suficiente pentru asigurarea unei bune nodulații. De reținut: inocularea este obligatorie atunci când pH-ul solului este peste 6,5 și recomandabilă la înființarea primei culturi de tupin. "