Fiecare epoca are ereziile sale. Fiecare epoca asista de asemenea la reafirmarea principiului asalturilor asupra credintei. De mult timp deja - chiar de la intemeierea sa - crestinismul nu inceteaza sa fie atacat, dar nu se intampla mereu din aceeasi parte, nici de catre acelasi fel de adversari, nici cu aceleasi arme. Uneori sunt temeiurile istorice ale credintelor noastre cele ce par a fi zdruncinate: critica si exegeza biblica, istoria originilor crestine, cea a dogmelor si institutiilor Bisericii ofera terenul de confruntare. Alteori lupta se deplaseaza pe plan metafizic. In starea actuala a lumii, un crestinism viril si puternic trebuie sa mearga pana la a fi un crestinism eroic. Dar acest epitet e un calificativ, nu trebuie sa fie o definitie - caz in care ar reprezenta o falsificare. Acest eroism va consta mai ales in a nu tot vorbi de eroism si a delira despre virtutea fortei - ceea ce ar arata probabil ca suntem sub influenta a a ceva mai puternic si ca am inceput sa renuntam. Va insemna mai intai sa rezistam cu curaj, in fata lumii si poate a noastra, atractiilor si seductiilor unui fals ideal, pentru a mentine cu mandrie, in paradoxala lor intransigenta, valorile crestine amenintate si batjocorite. Cu o smerita mandrie. - Henri de Lubac
