Ma cheama si sunt un artohololic

    CHARLES SAATCHI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE VOASTRE DESPRE: ARTĂ, PUBLICITATE, BANI, DUMNEZEU, FAMILIA REGALĂ, MUNCĂ, PEDEAPSA CU MOARTEA, RELIGIE, COPII, SEXUALITATE, RELAȚII, CĂSNICIE, EDUCAȚIE, DESIGN INTERIOR, ZIARE, TELEVIZIUNE, TEATRU, ÎMBRĂCĂMINTE, DROGURI, UMILINȚĂ, PRIETENIE, HOMOSEXUALITATE, PSIHIATRIE, RASISM, DIVORȚ, JOCURI MURDARE, HOLLYWOOD, PACE INTERIOARĂ, MAȘINI, POLITICĂ, PETRECERI, PORNOGRAFIE, MUZICA, VISE, FOTBAL ȘI ALTE SECRETE     În 1970, Charles Saatchi a fondat agenția de publicitate Saatchi & Saatchi, care avea să devină cea mai mare agenție de publicitate din lume. În același timp, Saatchi a început să colecționeze arta și mai târziu și-a deschis prima galerie, o fostă fabrică de vopseluri, cu o suprafață de aproape 3000 de metri pătrați în Boundary Road, Londra.     Expozițiile sale s-au concentrat mereu asupra artiștilor contemporani. Expoziția Sensation a Tinerilor Artiști Britanici din 1997 de la Royal Academy din Londra și de la Brooklyn Museum of Art din New York a declanșat nenumărate controverse privind noile direcții din arta britanică. Noua Galerie Saatchi, care are 6 500 de metri pătrați și se afla în clădirea Duke of York’s HQ din King’s Road, reprezintă unul dintre cele mai generoase spații de expunere pentru arta contemporană din lume. Accesul în galerie este gratuit; galeria găzduiește cinci dintre cele șase cele mai vizitate expoziții din Londra, potrivit ultimelor sondaje anuale din Art Newspaper privind numărul de vizitatori ai muzeelor.     Charles Saatchi este una dintre forțele motoare ale epocii moderne. Fondator al agenției internaționale de publicitate Saatchi & Saatchi și cel mai influent colecționar de artă al timpului nostru, a schimbat din temelii scena artei contemporane, rămânând, în mod paradoxal, o figură retrasă, evazivă chiar. Deși e celebru prin faptul că refuza să dea interviuri, puteți citi acum răspunsurile sale aproape brutal de sincere la tirul de întrebări pe care i le adresează jurnaliști de renume, critici de artă, precum și membri din public.     Fragment din volumul "Mă cheamă Charles Saatchi și sunt un artohololic":     “Claudia Schiffer sau Eva Herzigova?     Niciuna, mulțumesc.     N-am avut niciodată ceva anume pentru modele său poate că da, și este tocmai faptul că presupun întotdeauna că sunt plictisitoare ca o zi de post, iar experiența încă nu m-a contrazis. Dar credeți că ar fi măcar vag interesate de mine?     Preocupările unui director din publicitate se axează asupra noutății, urgenței impactului și relevanței pentru piața-țintă. Mulți ar spune că acestea sunt calitățile care au caracterizat colecția dumneavoastră. Preocupările colecționarului serios se axează pe calitate, capacitatea de a transcende timpul, un talent de nivel superior și semnificație istorică. În ce măsură vi se pare că aceste criterii aparent divergente se află în conflict?     Teoria „publicitarului" e foarte atrăgătoare, foarte populară în rândul comentatorilor. Dar snobismul celor care cred că interesul față de artă este domeniul sufletelor distinse, extrem de sensibile, e întotdeauna amuzant. Doamne ferește că cineva din „afaceri" să pătrundă sub bolțile sacre ale esteților. Mie mi-a plăcut să lucrez în publicitate, dar nu cred că gustul meu artistic, așa cum este el, a fost format în întregime de reclame de televiziune. Și nu simt o mare contradicție dacă într-o zi savurez un Mantegna, a doua zi un Carl Andre și următoarea zi opera unui student.     Ce v-a atras spre lumea artei și ce v-a făcut să vă păstrați interesul?     Nu sunt interesat de lumea artei. Sunt interesat de artă.     Când descoperiți un artist care vă place, va fixați o limită a numărului de lucrări ale acelui artist pe care le veți cumpăra (vă rog, plecați de la premisa că bugetul contează, mai ales ținând cont că asta limitează alte opțiuni)?     Nu-mi vine în minte niciun ghid util. Dar o casă plină de lucrările unui singur artist preferat este adesea mai interesantă decât o abordare aleatorie. De obicei, casa noastră este plină de tablouri ale Paulei Rego, dar adesea poate fi vorba de teancuri dezordonate de tablouri pe care mi-e prea lene să le etalez, pereți goi și cuie de care nu atârna nimic după ce lucrările lui Rego pleacă la o expoziție undeva."