Vorbind despre parinti, buni si strabuni, despre cei a caror existenta a condus pe linie genealogica la aparitia sa, Adina Lozinschi reuseste in Ma vei gasi in curcubeu sa contureze o carte-document. In cele 15 capitole ce alcatuiesc cuprinsul cartii, pornind de la obiecte, intamplari, sau doar sentimente - franturi ce declanseaza mecanismele subtile ale memoriei - autoarea calatoreste in trecut pentru a creiona in doar cateva cuvinte adevarate portrete de familie, definite nu doar de imagini, ci si de intamplari iar, prin intamplari, de sens. Altfel spus, indiferent cat de scurte sau lungi au fost existentele personajelor - personaje reale - ale cartii de fata, fiecare dintre ele a reusit in felul sau sa isi puna amprenta asupra destinului Adinei Lozinschi si, prin ea, tinand cont de teoria haosului, asupra intregii lumii. Tocmai de aceea, poate, este aproape imposibil ca lecturand Ma vei gasi in curcubeu cititorul sa nu-si indrepte atentia spre propria existenta. Si, sugereaza subtil autoarea, aceasta este ideea: in vremuri de restriste, cand lucrurile nu mai sunt atat de limpezi precum ar trebui sa fie, este suficient sa-i cautam pe cei ce nu mai sunt dar de care suntem legati cu legaturi de sange. Ii vom gasi pe toti acolo, in ceruri, gata sa ne incurajeze si sa ne sprijine cu un gand curat, ca lumina unui curcubeu.
