La îndemnul familiei, dar şi al colegului şi prietenului dr. Alexandru Drafta (noi, colegii, îi spuneam Bebe, scris BB) povestesc în această carte viața mea după cei șase ani de studenție la medicină, prilej de retrăire a amintirilor. Ceea ce scriam trimiteam, noaptea târziu, prin e-mail lui BB. Pentru noi, cei care am trăit în timpul unei puteri despotice, au fost ani de exil nesfârşit. Pe atunci, pe lângă lipsuri incredibile, cea mai dureroasă, cea mai crâncenă era lipsa de libertate. Am dezvăluit în carte realități ale acelor vremuri, în special pentru tinerii medici de azi. Ei au acum libertate şi trebuie s-o aprecieze. Ştiu însă de la studenții mei că mulți învață medicina, dar sunt deciși să o practice în alte țări. Îi înțeleg, îi atrag condițiile din țările occidentale, veniturile mai mari. Numai că şcolarizarea lor a fost plătită din banii noştri... Și cum aici, acasă, e o lipsă acută de medici, mă întreb de ce servim pe tavă specialişti altor țări? Ar trebui o lege care să instituie pentru absolvenții de medicină un stagiu de 2-3 ani în țară, nu ca mine 10, care să compenseze cheltuielile statului cu formarea lor ca medici.
