Moritz Netenjakob, născut în 1970, este unul dintre cei mai apreciați autori germani de comedie. Este scenarist de seriale de televiziune – Anke, Dr. Psycho, Stromberg – și redactor-șef al unor emisiuni ca „Die Wochenshow“ și „Switch“. A primit Premiul Grimme în 2006. Multe dintre starurile scenelor germane, printre care Cordula Stratmann, Hella von Sinnen și Rudiger Hoffmann, își comanda programele de la el. Publicul și criticii au primit cu entuziasm spectacolele sale de cabaret, „Multiple Sarkasmen“ și „Meine dicke freche tuukische Familie“ (Familia mea de turci grași și insolenți). Cum e să fii macho din părinți flower-power? O scânteietoare comedie și cea mai veche întrebare: cum să te porți cu femeile? Între două lumi, de la fraier la macho, de la shaorma la BMW decapotabil, complet apolitic și desăvârșit de bine mulat pe realitate. Ce noroc cu un titlu atât de bun, altfel am fi putut pierde un roman di granda! De unde atâta umor în Germania?! Și nebunia continuă în volumul următor: Boss. Fragment din romanul "Macho Man" de Moritz Netenjakob: "Rudiger Kleinmiiller nu m-a bătut pe umăr în viața lui. Acum însă, s-a ridicat în picioare, a ocolit masa și mi-a tras una exact în umărul suferind. Nici termoplasturele ABC nu mai era de vreun folos, un junghi fulgerându-mă prin tot corpul, rapid neutralizat însă de hormonii fericirii: am învins! Pentru prima oară mă apărasem cu succes! Afrontul fusese dat uitării. Am ieșit din sala de ședințe amețit de victorie și am ridicat triumfător degetul mare spre Lysa, care se uita la mine la fel de bucuroasă și de perplexă cu Ulli și Karl, care, probabil atrași de larmă, participaseră și ei la marea finală. Acum știam ce sunt: un erou. Peste patru ore, când am plecat de la birou, aveam senzația că scăpasem de cele mai grele geamantane, după ce le cărasem kilometri întregi — simțeam că mă înalt, ca prin minune, și că încep să plutesc. Am aruncat o privire într-o vitrină și am constatat, cu surprindere, că în ținuta mea nu mai era nici urmă de Donald, începând să mă apropii, păstrând proporțiile, de Tom Cruise. Eram satisfăcut. La un moment dat, la vreo cincizeci de metri depărtare, am văzut o blondă care se apropia de mine, în rochie mini, cu ciorapi de plasă și cizme negre. Una dintre acele specimene pe care de când mă știu le-am trecut la categoria pitipoance, cu care, privind în gol câteva secunde, poți să schimbi cel mult câteva vorbe despre energy drinks. Era aceeași contradicție pe care o simțeam mereu urmărind the girls of the Playboy Mansion, un documentar siropos de pe VIVA, despre viața fondatorului Playboy, Hugh Hefner, și a celor trei tinere blonde care, din pură iubire față de aproapele lor, își petreceau viața alături de un venerabil domn de optzeci de ani."
