Povestea nespusă a fermecătoarei femei care i-a furat inima celui mai mare artist al secolului XX. Când se mută la Paris, Eva Gouel e plină de speranțe și vise. Deși fără experiență, reușește să se angajeze costumiera la faimosul Moulin Rouge, unde îl reîntâlnește pe Pablo Picasso, un artist în ascensiune. Genial și excentric, Pablo este fermecat irevocabil de Eva și ceea ce începe ca o aventură complicată devine prima mare poveste de dragoste din viața lui. Romanul ne prezintă o eroină uimitoare și ne poartă din salonul lui Gertrude Stein și din îndrăznețul Moulin Rouge în atelierul și în inima unuia dintre cei mai enigmatici artiști ai secolului XX. Fragment din romanul "Madame Picasso" de Anne Girard: "S-a uitat în farfurie, la porția neterminată de porc cu orez, și a tras iar din țigară cu sete. Deși târgul se află în Franța, nu în Spania, făceau aici chiar și un bocadillo spaniol admirabil. Încă o adiere caldă de vară a mângâiat copacii din jurul lui, anunțând valul de arșiță care avea să urmeze. Picasso intenționase să plece, dar locul ăsta chiar era un colț de rai. Ascuns. Discret. Liniștit. De când venise aici, i se deschiseseră alte căi artistice, îmbrățișându-l ca niște prieteni vechi. Sculpta iar, cot la cot cu Manolo, ceea ce nu mai făcuse de ani buni. Îi plăcea și lutul, maleabil, suplu - senzual. Și picta altfel cu siguranță abandonându-se mai mult. Paleta de culori reflectă aici tot ce era în inima lui. Dacă Parisul îl îndemnase la griuri și nuanțe stinse de maro, bej și la albastrul cerului, aici alegea culori vibrante, pline de lumină. Începuse să se joace și cu formele și, după ce într-o seară ascultase până târziu un cvartet, în piață, lăsându-se purtat de muzica lor sensibilă, începuse să experimenteze cu instrumentele muzicale clarinete și chitare - ca teme de lucru. Încorporase și note muzicale, care l-au inspirat apoi să taie fâșii cu diverse cuvinte din ziare și fragmente, care îi plăceau în mod special. Era o eliberare să nu aibă nevoie de un model aici sau de o amantă și de tot ce venea la pachet cu ea. Da, pauza asta chiar îi pria, departe de circulație, de furnicarul și de distracțiile orașului. Cu toate astea, era departe și de Eva. A oftat și s-a uitat spre partea cealaltă a străzii Saint-Ferreol, pe unde trecea o căruță veche. De ce dracu' nu putea s-o uite pe fața asta?"
