Maeștrii pierduți. Redescoperirea misticismului filosofilor din Grecia antică Au existat ashramuri acum 2500 de ani? A avut Alexandru cel Mare un guru indian? Era predată meditația de inspirație orientală în școlile din Roma antică? Există o legătură, ignorată sau ocultată cu bună știință de tradiția academică, între filosofia antică și yoga? Sau între majoritatea curentelor ezoterice? Răspunsul Lindei Johnsen este unul afirmativ. Mari învățați ai epocilor trecute au fost frapați de asemănarea, la nivel mistic, a marilor religii. Ele par a avea în comun ceea ce yoghinii din India numesc Sănătana Dharma: „tradiția eternă“. Iar autoarea cărții de față aduce argumente care sprijină următoarea teorie, fascinanta: maeștrii spirituali ai lumii occidentale au fost slujitori ai acestei tradiții. Gânditori precum Pitagora, Empedocle sau Platon n-au fost, așa cum susține învățământul academic oficial, doar întemeietori ai științei și civilizației vestice, ci și maeștri spirituali ai Antichității, venerați ca atare. Maeștrii pierduți redescoperă fapte și idei uluitoare din trecutul îndepărtat, o parte mai puțin cunoscută a istoriei, care, în același timp, se dovedește a fi extrem de semnificativă și plină de revelații pentru epoca noastră. Parcurgând cartea, veți face atât o călătorie în trecut, către originile civilizației noastre, cât și o călătorie în dimensiunea atemporală a propriei persoane. - Eckhart Tolle Linda Johnsen este unul dintre cei mai populari autori contemporani pe teme legate de yoga și spiritualitate. A scris opt cărți și peste două sute de articole dedicate spiritualității și a ținut conferințe despre yoga, filosofia antică și gândirea orientală. A fost redactor consultant la revista Yoga + Joyful Living; interesante și revelatoare, articolele sale au apărut în numeroase reviste, jurnale și antologii. A vorbit la posturi de radio și de televiziune, iar prelegerile ei despre viața spirituală au fost primite cu entuziasm de public pe întregul teritoriu al Statelor Unite. A obținut diploma de master în studii orientale și psihologie comparata de la Universitatea Scranton, în cadrul unui program inovator dedicat științei și filosofiei yoga. A urmat apoi studii postuniversitare în domeniul religiilor comparate, la Graduate Theological Union din Berkeley, California. Este recunoscută pentru dezvăluirea unor adevăruri fascinante despre tradițiile spirituale ale lumii, adevăruri pe care le cunosc doar savanții, dar pe care ea ni le explică într‑un mod captivant și extraordinar de sugestiv. Fragment din volumul "Maeștrii pierduți" de Linda Johnsen" "Nu există exagerări când vine vorba despre impactul mesajului lui Orfeu asupra grecilor antici. Secole la rând după moartea lui, învățăturile sale au influențat profund multe dintre cele mai strălucite minți ale lumii europene, de la Pitagora la Platon, de la Apollonios la Plotin. Și totuși ironia face că înțeleptul a cărui tradiție a influențat-o probabil cel mai mult să fie un predicator din secolul I pe nume Iisus. În misterele orfice, Dionysos, zeul vinului, spune „eu sunt vița, voi sunteți mlădițele" pentru că el este trunchiul central sau spiritul universal din care pornește fiecare suflet - fiecare „mlădiță" de conștiință individuală, și eu, și dumneavoastră. Uimitor este faptul că, în Biblie (Ioan 15:5), Iisus citează exact aceste cuvinte. Oricine ar fi citit fragmentul cu pricina în primele secole ale erei noastre și-ar fi dat seama imediat că Iisus se identifică explicit cu Dionysos - „Sufletul Universal" din care ia ființă fiecare suflet omenesc. Cu puțin timp înainte de răstignire, Iisus a început să își constituie propria religie a misterelor, bazată parțial pe riturile orfice. Ceremonialul desfășurat la Cina cea de taină nu are drept model doar cina Paștelui evreiesc, în timpul căreia se mănâncă un animal sacrificat, ci și ritualul orfic în care este devorat mântuitorul însuși. Iisus spune explicit, referindu-se la pâine și vin: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu [...] acesta este sângele Meu.", rânduiala împrumutată din reinterpretarea orfică, mai temperată, a vechiului rit dionisiac. Iisus își asumă ambele roluri tradiționale ale lui Dionysos, de „fiu al Atotputernicului" și „mire divin". Chiar și capacitatea lui Dionysos de a transforma apa în vin i-a fost atribuită și lui Iisus. Mereu m-au intrigat acele grupuri ale primilor creștini, considerate acum eretice, care vedeau Sfânta Împărtășanie - un ritual solemn în zilele noastre - ca pe o ocazie de a se îmbăta, de a mânca peste măsură și de a face sex. (În Întâia Epistola către Corinteni, 11:21, chiar Apostolul Pavel se plânge că oamenii beau prea mult în timpul Împărtășaniei.) Îndată ce am înțeles legătura cu Dionysos, am găsit și explicația. Unii dintre creștinii timpurii îl identificau pe Iisus cu Dionysos cu atâta exactitate, încât celebrau Împărtășania ca pe o orgie dionisiacă!”
