Magia fetelor Belles

New York Times Bestseller Camellia Beauregard este o fată Belle. În lumea opulență din Orleans, fetele Belles sunt venerate pentru că ele controlează Frumusețea, iar Frumusețea este un bun mai de preț decât orice. În Orleans, oamenii se nasc gri, se nasc damnați și numai cu ajutorul unei fete Belle și al harului său pot să fie transformați și să capete splendoare.   Însă pentru Camellia nu este suficient să fie o față Belle. Ea își dorește să fie favorită - acea față Belle aleasă de către regina din Orleans pentru a locui la palat, pentru a îngriji familia regală și curtea sa, recunoscută astfel drept cea mai importantă față Belle din lume. Dar atunci când Camellia și surorile sale Belles ajung la curte, îi devine clar faptul că a fi favorită nu înseamnă tot ce a crezut ea înainte. În spatele strălucirii și luxului palatului se ascund secrete întunecate, iar Camellia află curând că însăși esența existenței sale este bazată pe o minciună - că puterile sale sunt cu mult mai mari și că pericolele pot fi cu mult mai înspăimântătoare decât și-ar fi imaginat. Atunci când regina îi cere Camelliei să își riște propria viață pentru a o salva pe prințesa cuprinsă de boală folosindu-și puterile Belles în moduri nepermise, Camellia se confruntă cu o decizie imposibilă.   Cu viitorul ținutului Orleans și al locuitorilor săi în joc, Camellia trebuie să aleagă: să se salveze pe sine, pe surorile sale și însăși tradiția fetelor Belles, sau să o readucă la viață pe prințesă, să se confrunte cu primejdii teribile și să schimbe pentru totdeauna mersul lumii ei. Copleșitor de frumoasă și profund tulburătoare. - Mărie Lu Fragment din cartea "Magia fetelor Belles" de Dhonielle Clayton "Regele și regina dau din cap spre Du Barry. Aceasta din urmă îmi face semn cu mâna să mă pregătesc.  Ridic privirea spre ceruri, pentru putere și curaj. Fetele Belles sunt descendentele Zeiței Frumuseții, binecuvântate cu harul de a îmbunătați lumea și de a salva oamenii din Orleans. Baloanele se intersectează deasupra mea și acoperă stelele cu formele lor rotunde și bannerele pe care le poartă.  Ultima platformă se ridică exact față-n față cu a mea. Întregește setul de șase și creează o semilună perfectă. Fata poartă o cămașă lungă, biata înlocuitoare a unei rochii; poalele zdrențuite îi sărută picioarele. Părul și pielea îi sunt cenușii ca văzduhul pe furtună, și e sfrijită ca o stafidă. Ochii ei roșii îi fixează pe ai mei ca niște tăciuni aprinși în întuneric.  Ar trebui să fiu obișnuită cu felul în care arata oamenii în starea lor naturală. Dar lumina îi exagerează trăsăturile. Îmi amintește de un monstru din cărțile cu povești pe care ni le citeau dădacele.  Fata este o Griș. Toți cei din Orleans se nasc așa - cu pielea palidă, ștearsă și scorojită, cu ochii roșu-aprins și cu părul ca paiele — de parcă toată culoarea s-a fi scurs din ei, lăsând în urmă doar nuanța oaselor descărnate și a cenușii. Dar dacă reușesc să câștige destui spintria, putem să ridicăm întunecimea, să găsim frumusețea de sub gri și să îi transformam permanent. Îi putem salva de la o viață petrecută într-o uniformitate de neîndurat.  Ne cer să le reașezam oasele spălăcite. Ne cer să ne folosim instrumentele aurite ca să le redefinim fiecare linie a fetei. Ne cer să netezim, să modelăm și să sculptăm fiecare curbă a trupurilor lor, ca și cum ar fi lumânări calde, proaspăt turnate. Ne cer să ștergem semnele vieții. Ne cer să le dăm talente. Deși durerea le crește în valuri până-ntr-acolo încât le smulge urlete de agonie, sau costul amenința să-i arunce în ruină, bărbații și femeile din Orleans vor mereu mai mult. Iar eu sunt fericită să le ofer. Sunt fericită că e nevoie de mine."