Magia la Chaldeeni

Mărturiile unanime ale antichității grecești și latine, cât și tradițiile evreiești și arabe desemnează Chaldeea și Egiptul ca fiind cele două leagăne ale magiei și astrologiei constituite ca științe, cu reguli fixe, raționale și formulate sistematic, așa cum s-au substituit acestea, începând dintr-o anumită epocă, practicilor mai puțin rafinate și poate mai puțin savante ale goetiei și divinației primitive.   Istoria anumitor credințe și superstiții constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai puțin importante, ale istoriei spiritului uman și al evoluției acestuia. Oricât de ciudate ar fi fost reveriile magiei și ale astrologiei, oricât de departe suntem noi acum, datorită progresului științelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste concepții au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, și până într-o epocă destul de apropiată de a noastră, o influență prea adâncă și decisivă pentru a fi neglijate de cel care încearcă să delimiteze etapele intelectuale de evoluție a umanității. - Francois Lenormant   La Magie chez les Chaldeens et les origines accadiennes apărea la finele secolului al XIX-lea, adică în perioada de maximă glorie a unei științe ce stârnea tot mai multe pasiuni și adeziuni culturale. Este suficient să ne amintim că Istoria arheologiei a lui Alexandru Odobescu, cartea care va sta la temelia monumentalei Tezaurul de la Pietroasa, va apărea la doar trei ani de la publicarea cărții lui Lenormant. Recentele descoperiri arheologice de la acea vreme, cât și tot mai concentrată atenție asupra culturii și civilizației chaldeo-babiloniene, puneau o nouă lumină asupra efortului de înțelegere și decodare a miturilor și credințelor oamenilor din nordul bazinului Golfului Persic. Meritul fundamental și îndrăzneala cărții lui Francois Lenormant proveneau din faptul că arheologul francez oferea una din primele încercări de înțelegere și interpretare a civilizației, numită de el, sumeriană, prin prisma evoluției acestei culturi akkadiene de la magie, superstiție și vrăjitorie, la religie și cult sacru, într-o sinteză năucitoare.