Crucea sudului și Fecioara de fier încheie un ciclu început de Directorul de imagine și continuat deVine Președintele și Nepotul lui Mefisto. Toate aceste romane, apărute după 1989 ssun cărți ale tranziției, perioada în care „nerăbdarea timpului" lucrează intens și adesea dramatic asupra sufletelor și a caracterelor. Sunt ani de acomodare la ritmuri noi, la un nou mod de viață, de asumare a unei libertăți insuficient sau greșit înțelese, ani în care cele mai „îndrăznețe" visuri par îngăduite și posibile. Prins în iureșul schimbărilor, încercând să țină pasul cu ele, să și le aservească, să le-o ia înainte, „omul nou" al acestor vremuri este unul derutat, confuz, dar orgolios, vesel și senin în aparență, trist și de compătimit în fond. De la jurnalistul, care a trăit în miezul acestui „ev aprins", autorul a împrumutat doar substanța, atmosfera. Restul este ficțiune, așa încât orice încercare de a găsi corespondențe în realitate este lipsită de sens. Tot acest ciclu românesc ar putea sta sub titlul de acum - Magia nisipurilor.
