(...) Scriitoarea reușește (în Degringoladă - n.n.) pagini de autentică literatură,... care pot sta alături de acelea ale înaintașului Caragiale, abordând o temă extrem de puțin cercetată, cu mijloace artistice originale, aș putea zice unice, surprinzând cu finețea unui psiholog, trăirile unor indivizi normali, surprinși într-o perioadă istorică anormală. Reușește să mute balamucul de dincolo de gardul ce-l împrejmuiește, dincoace — adică în casă, în stradă sau pur și simplu unde se întâlnesc și vorbesc doi inși. Fiecare dintre personajele sale par toate că au sărit gardul, insinuându-se brutal în lumea noastră (...) (...) În "Lemurii" autoarea face o dublă și excelența radiografie a senilității și a schizofreniei omului, dar în egală măsură și a societății, realizată cu tehnici literare foarte puțin explorate: analiza psihologică discretă, introspecție, subtilă parabolă. Nicoleta Cristea-Ifrim va tulbura, desigur, lumea literară. Marea literatură se naște cu greu, lent, dar sigur, căci lumea pe care o explorează este imensa. Sper că autoarea să nu se oprească aici (...) - Titi Damian (...) Cititorul parcurge cu înfrigurare filele cărții (romanul Lemurii- n.n.), cu toate că soartă aproape centenarei eroine este pecetluită, sfârșitul ei fiind implacabil și iminent. Pe fâșia dintre viață și moarte se petrec fapte dramatice de mare tensiune, care captează atenția pe tot parcursul acțiunii... Toate acestea, într-un lexic bogat, frust, cuprins în fraze savuroase. O lectură plăcută, care poartă gândul spre alte creații, care să definească mai bine locul deja ocupat de autoare în literatura buzoiană (...) - Dumitru Danăilă
