Nu este un secret faptul că fiecare copil trebuie educat ținându‑se cont de temperamentul, caracterul și capacitățile sale. Probabil că nu este foarte greu să‑l transformi într‑un mic rob în condițiile unei discipline de fier, dar va fi mult mai dificil să culegi pe termen lung roadele unei astfel de „educații”. Să nu se înșele părinții‑dictatori că vor reuși să cultive pe această cale în sufletul lui smerenia și ascultarea – mari virtuți creștinești! De fapt, ei riscă să facă din el un om nefericit sau chiar bolnav. La extrema cealaltă a educației este dragostea oarbă a părinților față de odrasla lor. Această dezvoltă în copil neînfrânarea și egoismul, care atrag după sine boli duhovnicești, nu de puține ori și trupești. „Să le iertăm copiilor lipsa de seriozitate și neatenția, scrie Sfântul Teofan Zăvorâtul, dar nu răutatea și viclenia..."
