Manolito Ochelaristu'

   Lui Manolito nu îi place la școală, deși acolo i se întâmplă cele mai interesante lucruri. Nici de amicii săi nu este prea încântat, și totuși, cu ei pune la cale soții originale și adesea înfricoșătoare. Pe frățiorul lui îl urăște de-a dreptul, deși se amuză copios împreună, între două boacăne, o scatoalcă de la mama și muștruluielile învățătoarei, Manolito își petrece timpul practicându-și hobby-ul preferat: trăncăneală. El povestește tot - ce a trăit până acum, ce  gândește și ce crede că îi va aduce viitorul - despicând veșnic firul în patru. Curios și plin de umor, Manolito este prietenul lângă care nu ai cum să te plictisești.      Fragment din roman:       „Era cea mai grozavă lovitură pe care o văzusem în viața mea. Am avut nevoie doar de trei expuneri teoretice, așa că tata a renunțat la cea de-a patra și mi-a zis:     - Acum, Manolito, arătă și tu de ce e în stare băiatul lui Manolo Garcia.     A fost primul meu pumn profesionist.     Și i-am făcut praf ochelarii. Nu știu cum am reușit să zdrobesc ambele lentile deodată. Mister de nepătruns... Așa că nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să întreb:     - Cum m-am descurcat?     Taică-meu mi-a răspuns cu glas calm, foarte calm:     - Du-te la culcare, Manolito, înainte să-mi vină cheful să te pocnesc și eu.     Am luat-o la fugă către pat, mi-am vârât căpățână sub așternuturi și mi-am zis: „Îmi doresc ca atunci când o să mă trezesc să fi trecut cel puțin două luni de la ziua asta nenorocită." Atât că urechile și-au văzut mai departe de treaba lor și am putut s-o aud pe maică-mea spunându-i lui taică-meu în hol:     - V-ați pus în gând să-l îmbogățiți pe tipul ăla de la magazinul de optică!     I-am zis lui tațaia că o să rămân lângă el toată noaptea fiindcă mi-e frică să dorm fără ochelari. Când am avut o zi lipsită de noroc, de obicei ghinionul mă urmărește și în vis. Odată urcat în pat, m-a apucat mâncărimea pe tot corpul. Chestia asta se petrece de fiecare dată când sunt nervos: îmi vine un chef nebun de scărpinat, ca unei potăi murdare în mijlocul străzii.      - Dacă o să continui cu scărpinatul, o să-ți dea sângele.     - Nu pot s-adorm și pace; din cauza lui Jihad a trebuit să merg la culcare fără ochelari, după cum, tot din cauza lui am făcut praf și ochelarii tatei. Unde mai pui că, atunci când o să mă duc la școală, o să fiu silit să dau cu ochii tot de Jihad.”