Manusa de arama. Seria Magisterium

 Mănușa de aramă vol.2 din seria Magisterium Inamicul este aproape. Foarte aproape. Pentru Callum Hunt, vacanța de iarnă nu este ca pentru alți copii. Ființa cea mai apropiată de el este un lup al haosului pe nume Havoc. Tatăl lui suspectează că este trimis, în secret, de forțele răului. Și, desigur, mulți dintre copii nu vor reveni în lumea magică de la Magisterium din toamnă. Nu este ușor pentru Call… Și devine și mai greu când, uitându-se în subsol, descoperă că tatăl lui ar putea încerca să-i distrugă atât pe el, cât și pe Havoc. Call fuge înapoi la Magisterium, dar lucrurile se complică și mai mult. Alkahest – o mănușă de aramă capabilă să despartă anumiți magicieni de puterile lor – a fost furată. Iar în încercarea lor de a găsi vinovatul, Call și prietenii săi Aaron și Tamara atrag atenția unor ființe foarte periculoase și se apropie și mai mult de un adevăr înspăimântător. Pe măsură ce misterele de la Magisterium se adâncesc și se înmulțesc, autoarele Holly Black și Cassandra Clare își implică cititorii în aventura extraordinară a unui băiat de care depinde soarta întregii lumi.           Fragment:       “Ziua în care toate au început să capete sens pentru Call nu fusese cu nimic diferită de celelalte zile. Call era afară, cu grupa Maestrei Milagros — Jasper, Nigel, Celia și Gwenda. Se antrenau aruncând fulgere de foc unul în altul. Mâneca lui Call era deja pârlită și, din cauza piciorului, trebuia să facă mari eforturi ca să nu ia foc. Aaron, despre care Call avusese revelația că este un trișor corupt și rău, sarea într-o parte aproape de fiecare dată, în loc să-și mai bată capul cu magia.     Până la urmă, Call s-a așezat pe un buștean, respirând greu. Jasper s-a uitat puțin spre el, de parcă ar fr fost gata să dea foc bușteanului pe care stătea, dar s-a răzgândit când Tamara a trimis spre el o explozie de căldură.     - Cel mai important lucru, a spus Maestrul Rufus, așezându-se lângă Call, este ca întotdeauna să controlezi circumstanțele. Ceilalți oameni au tendința să reacționeze la ele, dar dacă tu le controlezi, vei fi în avantaj.     Asta sună tulburător de asemănător cu ceva ce îi spusese Alastair chiar în vara aceea. Singura noastră șansă ca vecinii să nu înceapă vreun tămbălău e să controlăm circumstanțele în care apare Havoc. Ai fi zis că antrenamentul pe care îl făcuse Alastair la Magisterium nu îl influențase deloc, dar și el îl avusese profesor pe Maestrul Rufus.     - Ce înseamnă asta? a întrebat Call.     Maestrul Rufus a oftat.     - Dacă tu nu poți sări așa cum sar alții, condu-i spre un loc în care ei vor avea același dezavantaj ca tine. într-un copac. într-un rău. Sau, și mai bine, fă-i să ajungă pe un teren pe care tu vei fi în avantaj. Creează-ți propriul tău avantaj.     - Nu există niciun teren pe care eu să fiu în avantaj, a bombănit Call, dar tot restul zilei s-a gândit la ce i-a spus Maestrul Rufus, și atunci când mânca tuberculi violeți în Refectoriu, și atunci când îl plimbă pe Havoc, apoi noaptea, când privea fără țintă în tavanul neregulat de piatră al camerei sale.     Se tot gândea la cum controla circumstanțele tatăl lui și la cum să găsească un teren pe care el să fie în avantaj. Se tot gândea la lanțurile din casa tatălui său și la schiţa Alkahestului de pe biroul lui. Și ajungea mereu la aceeași concluzie tulburătoare.     Ajunsese să fie aproape sigur că tatăl lui fusese cel care încercase să fure Alkahestul, dar asta însemna și că tot el fusese acela care eșuase. Dar dacă eșecul acesta fusese intenționat?”