Marea amiaza

Nietzsche despre filologia clasică – iată un subiect cu adevărat pasionant, prilej de satisfacții unice pentru amatorul de a urmări fascinantul spectacol al formării și al cunoașterii de sine. Căci acest subiect înseamnă, de fapt, Nietzsche despre el însuși și în acest sens pledează chiar propria sa mărturie – „Filologii sunt asemenea oameni care folosesc sentimentul apăsător pe care îl provoacă infirmitatea proprie omului modern pentru a câștiga cu el bani și pâine. Îi cunosc, eu însumi sunt unul dintre ei” (Noi, filologii, fr. 170). Mai precis, este vorba despre o ipostază a personalității spirituale nietzscheene considerată din unghiul evoluției sale interioare; dar, nu o ipostază oarecare, ci una esențială. și aceasta nu pentru simplul motiv că este cea dintâi, ci pentru că este cea mai profundă, cea care i-a marcat definitiv orizontul de cultură și de gândire și a lăsat o amprentă durabilă în desfășurarea destinului personal al omului. (Vasile Musc a)