Marele Tot: De la originea universului și a vieții până la sensul existenței Sean Carroll articulează în mod elegant, cu o inteligență profundă și lucidă, într-un limbaj lipsit de prețiozitate, viziunea asupra lumii susținută de naturalismul contemporan. El clarifică aspecte spinoase precum liberul arbitru, direcția timpului și originea moralității cu multă măiestrie și pătrundere. Marele Tot ne arată cum concepția științifică despre lume ne îmbogățește modul în care înțelegem universul și în care ne vedem pe noi înșine. Prezentând o imagine fidelă a universului, cartea este de asemenea o meditație plină de serenitate asupra nevoii noastre de sens. Ar trebui să fie citită de toată lumea. - Carlo Rovelli, autorul cărții Șapte scurte lecții de fizică Limbaj, filozofie, mecanică cuantică, relativitatea generală – le regăsim pe toate în Marele Tot. Sean Carroll este un erudit fantastic și un scriitor fascinant. - Elizabeth Kolbert, autoarea cărții A 6-a extincție Împletind firele narative ale astronomiei, fizicii, chimiei, biologiei și filosofiei într-o tapiserie fără cusur, Sean Caroll ne umple de uimire, înfățișându-ne ceea ce am aflat despre univers, și de umilință, în fața a ceea ce încă nu înțelegem. Însă, la final, ceea ce îți va hrăni curiozitatea este căutarea sensului întregului. - Neil deGrasse Tyson, realizatorul programului TV Cosmos: A Spacetime Odyssey Naturalismul propune o premisă deosebit de grandioasă și avem tot dreptul să fim sceptici în privința ei. Când ne uităm în ochii altcuiva, nu ni se pare că vedem în ei o simplă aglomerare de atomi sau un soi de reacție chimică deosebit de complicată. Deseori ne simțim conectați la univers într-un fel care depășește fizicul, fie că este vorba de o fascinație plină de respect și teamă, atunci când contemplam marea sau cerul, de o reverie vecină cu transă, când meditam sau ne rugăm, sau de sentimentul de iubire când suntem aproape de cineva la care ținem. Diferența dintre o ființă vie și un obiect fără viață pare mult mai profundă decât doar felul în care sunt aranjate anumite molecule. Dacă ne uităm în jur, ideea că tot ce vedem și simțim poate fi cumva explicat printr-o serie de legi impersonale care guvernează mișcarea materiei și a energiei ni se pare ridicolă. Există la fel de multe […] întrebări legate de modul în care putem lega lumea fizică subiacentă de realitatea cotidiană. Există întrebări care încep cu «de ce?» De ce acest univers și nu altul? De ce aceste legi ale naturii și nu altele? De ce există universul? Mai există și întrebări care încep cu «ești sigur că...?»: Suntem siguri că o realitate unificată ar putea da naștere natural vieții așa cum o știm? Suntem siguri că e suficient să descriem conștiința, poate aspectul cel mai indefinibil al lumii noastre manifeste? Și apoi există întrebările care încep cu «cum?»: Cum hotărâm care sunt cele mai bune feluri de a vorbi? Cum cădem de acord în privința judecăților de valoare despre bine și rău? Cum găsim sens și scop într-o lume pur naturală? Mai presus de toate, cum putem ști toate acestea? Misiunea noastră este să punem laolaltă o imagine bogată și nuanțată, care împacă toate aspectele diferite ale experienței noastre. - Sean Carroll Vie, impresionantă, cu un bogat conținut informativ. - The New York Times Un tur de forță. - Salon O carte importantă ... o carte superbă. - Forbes O extrem de plăcută și lucidă călătorie ... care te va fermeca. - The Wall Street Journal O carte profund cuprinzătoare. - Scientific American Fragment din cartea "Marele Tot" de Sean Carroll "Teoria lui Aristotel despre mișcare a fost expusă pe larg în cartea lui, Fizică, însă amănuntele despre mișcătorul nemișcat au apărut într-un volum ulterior, Metafizică. Acolo - deși păgân - el identifică mișcătorul nemișcat cu Dumnezeu: nu doar un principiu abstract, ci o ființă nemuritoare și binevoitoare. Nu e un argument rău pentru existența lui Dumnezeu, deși e ușor de demontat, dacă negăm presupunerile care stau la baza lui. Poate că unele mișcări se provoacă pe ele însele sau poate că o întoarcere infinită de-a lungul lanțului e perfect în regulă. Însă acest „argument cosmologic" a fost extrem de influent și a fost preluat și elaborat de Toma d'Aquino și de alții. Foarte important pentru scopurile noastre, întreaga structură a argumentului lui Aristotel cu privire la existența unui mișcător nemișcat se bazează pe ideea că mișcările au nevoie de cauze. Odată ce știm despre conservarea inerției, ideea aristotelică își pierde forța. Ne putem contrazice în privința detaliilor - fără îndoială, Aristotel ar fi găsit o metodă ingenioasă de a explica obiectele care se mișcă cu viteză constanta pe o suprafață fără frecare. Ce contează este că noua fizică a lui Galilei și a prietenilor lui a adus cu sine o ontologie complet nouă, o schimbare profundă a felului în care gândim natura realității. „Cauzele" nu mai aveau rolul central pe care îl avuseseră odinioară. Universul nu are nevoie să fie împins; poate să se miște pur și simplu. E greu să exagerăm importanța acestei schimbări. Bineînțeles, chiar și azi vorbim tot timpul despre cauze și efecte. Însă dacă deschidem echivalentul contemporan al Fizicii lui Aristotel - un manual despre teoria cuantică a câmpurilor, de pildă - nu vom găsi aceste cuvinte. Încă vorbim - și pe bună dreptate - despre cauze în limbajul curent, dar nu mai fac parte din ontologia fundamentală preferată astăzi."
