"Nu este nimic pe lume atât de asemănător cu Dumnezeu decât armonia îmbrățișării dintre un bărbat și o femeie. Nici o poezie din lume nu poate explica pofunzimea iubirii dintre un bărbat și o femeie, nici un cântec nu poate spune ce este iubirea.
Deoarece iubirea dintre soți este imaginea chipului și a asemănării lui Dumnezeu." - Pr. Renzo Bonetti Cuprins: • Cuvânt înainte: Ce este Medjugorje? • Mărturie pentru mântuire • Slujirea laică • Maria vrea să salveze familia creștină • Vocație primită la Medjugorje • Familia este un proiect divin • Putem pregusta Raiul aici pe pământ • Maria, pelerina într-un sat din Moldova • Tu ai o Mamă care te iubește • Sfinții închisorilor comuniste • Maria vorbește și acționează • Maria este Divina Exorcistă • Bibliografie Fragment din volumul "Maria și copiii ei" de Doina Hasnes-Ciurdariu: „În ziua în care grupul de peterini s-a rugat Calea Crucii pe muntele Krizevak, ajunși la Stațiunea a VII-a, „Iisus cade a doua oară sub povara crucii", Edith nu a îngenuncheat pentru că a simțit o imperioasă nevoie să privească cerul. În timp ce privea cu o bucurie de inspirație divină Cerul, brusc a văzut cum încetișor, pe albastrul strălucitor, a apărut un norișor alb foarte frumos. Când norul a ajuns chiar deasupra ei, s-a desfăcut și a apărut bustul color al Maicii Domnului. Privind-o, vrăjită de frumusețea Ei și a ochilor Ei albaștri, văzând-o că-i zâmbește, Edith a căzut copleșită cu fața la pământ și a strigat cu întreaga ei ființă: „Mamă ajută-mă!" În acel moment, în fața ochilor ei închiși s-a derulat un film în care și-a văzut toate păcatele, nu în mod cronologic, ci pe categorii. A realizat că părintele Boroș avea dreptate, avea multe, foarte multe păcate nespovedite, acumulate în lunga perioada în care a fost departe de Biserică. Păcate uitate complet, sau despre care nu a realizat niciodată că de fapt sunt păcate. După Calea Crucii, a alergat la preotul spiritual al grupului și l-a rugat să accepte să facă o spovedanie generală. Era un preot din Satu-Mare, care după ce a privit-o îndelung, i-a spus: „Da, trebuie această spovadă, dar nu la mine. Eu sunt un mare păcătos, dar deseară va veni în sanctuar un preot iezuit din Italia, care știe limba română și la el să mergi." Așa a făcut. A așteptat din timp preotul, cu sufletul la gură, arsă de nerăbdare și a făcut prima spovedanie generală din viața ei. A durat o oră și jumătate. S-a spovedit cu o bucurie netrăită vreodată. După ce a primit dezlegarea a început să alerge printre vii, râzând și cântând singură, realizând că este ușoară și curată asemeni unui înger. A ajuns la pensiune în zori. A fost cel mai fericit moment din viața ei. După fericirile lumești de care a avut parte (realizările și satisfacțiiile profesionale, dragostea pentru Gligor și bucuriile muncii de voluntariat), acum trăia fericirea supremă, absolută. După întoarcerea de la Medjugorje, în noiembrie 1994 a depus votul și a făcut legământul definitiv, devenind sora terțiară a Ordinului Franciscan Secular (laic)."
Maria si copiii ei
