Marin Sorescu in Postume

M-AM OBIȘNUIT M-am obișnuit să dorm cu ochii deschiși De spaimă să nu fiu luat prin surprindere, Să am controlul meu asupra lumii Până în ultimul moment. Ca unfăr care nu vrea să se stingă ziua Ține orizontul mării mereu În magia unei priviri disperate. Te rog să-mi închizi ușor Pleoapele atunci Ce-a fost de văzut am văzut! Să tragi cu grijă aceste obloane fine Peste ochii mei obosiți. Sper să fie cât mai târziu Cândva, într-o noapte cu multe stele Și cu salcâmi înfioriți. - Marin Sorescu, Puntea (ultimele), 1996