Marsul asupra Europei

     Volumul reunește opiniile diverse și argumentate ale unor redutabili specialiști în științe sociale și politice și ale unor cunoscuți jurnaliști pe tema crizei europene declanșate de cel mai mare fenomen imigraționist al secolului, precum și a marilor erori pe care liderii politici le-au făcut în gestionarea acesteia. Indiferent de opțiunea lor ideologică, cititorii vor găsi în acest volum cel puțin o intervenție în care își vor recunoaște convingerile, iar celelalte opinii îi vor face să-și pună întrebări. Cele patru părți ale volumului abordează următoarele subiecte: statutul nou‑veniților (refugiați sau imigranți ilegali?), cauzele și implicațiile politice ale crizei imigranților, criza valorilor europene și ideea de război sau plan antieuropean.            Fragment:       “La data culegerii volumului din care face parte acest scurt capitol este imposibil de comentat cu privire la strategia sau politica UW în privința crizei migrației ilegale — sau „criza refugiaților", cum mai este ea numită. Motivul este simplu: așa ceva nu există. Doar o listă haotică de reacții, pseudomasuri, retractări, contradicții, posturi, amenințări, retorică political correcteness, presiuni, euro-santaj ș.a.m.d. În plus, în confuzia creată, zvonurile, manipulările și propaganda pură plutesc în jurul temei, generând o atmosferă greu respirabilă. Poate că la ora apariției volumului va exista o astfel de politică sau strategie. Dar, la ora la care scriu, ultima noutate e că Grecia se trezește amenințată pentru că nu își securizează granițele, în vreme ce Ungaria era până mai ieri amenințată pentru că și le securiza. Așa dar acum nu poate fi comentat la obiect decât un lucru: să notăm starea de fapt și să arătăm că ne confruntăm cu o criză nu doar a refugiaților sau imigranților, ci și cu o criză politică și administrativă a elitelor europene.     Singura idee care a fost flotată și care voia să pară o măsură construită ca o politică europeană oarecum gândită comunitar și instituțional a fost cea a cotelor de refugiați alocați țarilor membre. Voia să pară o măsură bazată pe o oarecare raționalitate, dar, de fapt, a fost și rămâne o măsură absurdă. Să o comentăm, din lipsă de altceva mai coerent și mai rațional.     S-a făcut mare caz de anumite cifre privind cotele de refugiați alocate țărilor membre. O imensă diversiune a avut loc în jurul lor. În realitate, lucrurile nu pot fi tratate în temeni de cifre fixe de refugiați, așa cum au fost prezentate ele, căci vorbim despre un număr de imigranți nedeterminat (pentru că numărul nu este fix, fiind în funcție nu doar de rața dislocării din zonele de origine, ci și de raportul cost/beneficiu, costurile de oportunitate și stimulentele, precum și semnalele date și determinate din Europa.)”