O caracteristică esențială în ce privește geneza "Mărturisirilor" mele este aceea că eu nu m-am simțit niciodată vrednic, raportat la această nemaiîntâlnită dramă, să scriu o astfel de carte. Imediat după încetarea demascărilor, ceva care nu era în ființa mea îmi venea mereu în conștiință cu întrebarea: cine va fi în stare să scrie o mărturisire despre această dramă. Și nu numai să scrie, ci să pătrundă în esența acestei drame. După eliberare am citit și am răscitit "Demonii (Posedații)" lui Dostoievski. Deosebirea între posedații lui Dostoievski și posedații de la Pitești/Gherla este că primii erau în condiții de libertate, iar ceilalți erau privați de libertate și chiar de cele mai elementare condiții de trai. Și apoi erau supuși unor suplicii fizice și morale nemaiîntâlnite. După ce am relatat această dramă unui mare teolog (D.P.), acesta îmi dă dezlegarea, zicându-mi: Du-te și citește viețile Sfinților Părinți și atunci vei înțelege. Am citit pe Sfinții Părinți și atunci am înțeles. Eu întotdeauna înțelegeam că cel care este mereu în stare să scrie despre această dramă este Costache Oprișan, dar Costache Oprișan a fost ucis în închisoare. Alte caracteristici ale genezei acestor mărturisiri constau în faptul că eu însumi am trăit această posedare până pe culmile disperării. Dacă smerenia este opusă mândriei și dacă trăirea uneia duce la Împărăția Cerurilor (Fericiți cei săraci cu duhul căci a acelora este Împărăția Cerurilor), iar cealaltă duce la iad, se vede care este răsplată. Nevrednicia mea (smerenia mea) mi-a fost răsplătită de Dumnezeu înscriind în destinul meu ca pe mine să mă aleagă și să mă ajute, din cei care au trecut pe acolo, să scriu despre această dramă. Mărturisirile mele descriu o problemă de metafizică. Cine nu-i certat cu metafizica creștină și cu Sfinții Părinți, va înțelege și asimilă aceste mărturisiri. Dumitru Gh. Bordeianu
